1. [DEX '09] ȘOPĂI, șopăiesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A vorbi cu cineva în șoaptă; a șopti, a șușoti. ◊ Loc. adv. Pe șopăite = în șoaptă. – Șopa + suf. -ăi.
2. [MDA2] șopăi [At: ISPIRESCU, L. 290 / V: (reg) ~poi / Pzi: ~esc, șopăi / E: șopa + -ăi] (Reg) 1-2 vti A șopti (1-2). 3 vt A șopti (3).
3. [DLRLC] ȘOPĂI, șopăiesc, vb. IV. Intranz. A vorbi cu cineva în șoaptă; a șopti, a șușoti. Dușmanul meu... șopăia cu cițiva dimprejur, furișîndu-și coada ochiului spre mine. DELAVRANCEA, la TDRG. (În forma șopoi) Oamenii casei începură să șopoiască și să-și dea coate. ISPIRESCU, L. 290. – Variantă: șopoi vb. IV.
4. [Scriban] șópăĭ, a -í v. intr. (d. șopa-șopa). Rar. Șopotesc, șoptesc. – Și șopoĭ.
5. [MDA2] șopoi v vz șopăi
6. [DLRLC] ȘOPOI vb. IV v. șopăi.
7. [Șăineanu, ed. VI] șopoì v. a șopti: oamenii casei începură să șopoiască și să-și dea coate ISP. [Onomatopee].
8. [Scriban] șópoĭ, V. șopăĭ.
9. [DOOM 3] șopăi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șopăiesc, 3 sg. șopăiește, imperf. 1 șopăiam; conj. prez. 1 sg. să șopăiesc, 3 să șopăiască
10. [DOOM 2] șopăi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șopăiesc, imperf. 3 sg. șopăia; conj. prez. 3 să șopăiască
11. [Argou] șopăi, șopăiesc v. i. a vorbi (cu cineva) în șoaptă; a șopti, a șușoti
12. [DAR] șopoi, șopoiesc, vb. IV (reg.) a șopti; (refl.) a discuta în șoaptă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL