1. [DEX '09] ȘOPĂIALĂ, șopăieli, s. f. (Fam.) Faptul de a șopăi; șoaptă [Pr.: -pă-ia-] – Șopăi + suf. -eală.
2. [MDA2] șopăială sf [At: DELAVRANCEA, S. 143 / P: ~pă-ia~ / V: (reg) ~poi~ / Pl: ~ieli / E: șopăi + -eală] (Reg) Șoptire (1).
3. [DEX '98] ȘOPĂIALĂ, șopăieli, s. f. (Fam.) Faptul de a șopăi; șoaptă. [Pr.: -pă-ia-] – Șopăi + suf. -eală.
4. [DLRLC] ȘOPĂIALĂ, șopăieli, s. f. Vorbire în șoaptă; șoaptă. Vocea îi scade din ce în ce, pînă la un fel de șopăială tainică. DELAVRANCEA, la TDRG.
5. [Scriban] șopăĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a șopăi. – Și șopo-.
6. [MDA2] șopoială sf vz șopăială
7. [DOOM 3] șopăială (fam.) s. f., g.-d. art. șopăielii; pl. șopăieli
8. [DOOM 2] șopăială (fam.) s. f., g.-d. art. șopăielii; pl. șopăieli
9. [Argou] șopăială, șopăieli s. f. 1. vorbit în șoaptă 2. șoaptă
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL