1. [DEX '09] SOMNOLENT, -Ă, somnolenți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care este în stare de somnolență sau trădează somnolență; care dormitează (sau pare că dormitează); toropit, moleșit (de somn). – Din fr. somnolent, lat. somnolentus.
2. [MDA2] somnolent, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / V: (îvr) ~lint, ~linte / Pl: ~nți, ~e / E: fr somnolent] 1-2 a, av (D. obiecte) (Care se află) în stare de somnolență (2). 3 a Care dormitează (1). 4 a Care este toropit de somn2 (1). 5 a (Pex) Incapabil de acțiune. 6 smf (Rar) Persoană inactivă. 7 a (D. înfățișarea oamenilor sau d. manifestările lor) Care indică somnolență (1).
3. [DLRLC] SOMNOLENT, -Ă, somnolenți, -te, adj. (Despre oameni și despre manifestările lor) Care e în stare de somnolență; care dormitează (sau pare că dormitează); toropit, moleșit (de somn). Madame Rinalti, somnolentă, albă și puhavă... înlocuia soțul la casă. C. PETRESCU, O. P. I 148. Ea singură are farmecul și darul de a-i stimula energia somnolentă. REBREANU, R. I 21. Doctorul, cu veșnicu-i zîmbet somnolent, cu mișcări leneșe, intră în birou. BART, E. 339. ◊ Fig. Ne-am plimbat încet printre boschetele înalte, pe lîngă lacul somnolent și am stat apoi pe bancă. GALACTION, O. I 655. ◊ (Adverbial) Oamenii pășeau somnolent și indiferenți în ploaie. C. PETRESCU, Î. II 134.
4. [DN] SOMNOLENT, -Ă adj. Care este în stare de somnolență; care moțăie, dormitează; moleșit de somn. [Cf. fr. somnolent, lat. somnolentus].
5. [MDN '00] SOMNOLENT, -Ă adj. care este în stare de somnolență; referitor la somnolență. (< fr. somnolent, lat. somnolentus)
6. [Scriban] *somnolént, -ă adj. (lat. somnolentus și somnulentus. Cp. cu corpulent, opulent). Care e în stare de somnolență.
7. [MDA2] somnolint, ~ă a vz somnolent
8. [MDA2] somnolinte a vz somnolent
9. [DOOM 3] somnolent adj. m., pl. somnolenți; f. somnolentă, pl. somnolente
10. [DOOM 2] somnolent adj. m., pl. somnolenți; f. somnolentă, pl. somnolente
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL