Definiție și ce înseamnă șomîc

1. [MDA2] șomâc sm [At: BIBLIA (1688), 772/14 / V: (reg) șâmoc, ~âi, ~âlc / Pl: ~âci / E: ns cf bg хомяк, хомек „hârciog”] 1-6 (Zlg; reg) Șoarece (1-6). 7-11 (Zlg; Ban) Șobolan (1-5). 12 (Zlg; Mun; Trs) Cățelul-pământului (Spalax microphthalmus). 13 (Zlg; reg) Cârtiță (Talpa europaea). 14 (Reg; îf șomâi) Mamifer care trăiește sub pământ, nedefinit mai îndeaproape, asemănător cu câinele. 15 (Trs) Om mic de statură și pipernicit. 16 (Trs) Copil1 (1). 17 (Mol; Mun; îf șomâlc) Boală care se manifestă prin apariția unor noduli subcutanați.

2. [MDA2] șâmoc sm vz șomâc

3. [MDA2] șomâi sm vz șomâc

4. [MDA2] șomâlc sm vz șomâc

5. [DLRM] ȘOMÎC, șomîci, s. m. (Zool.) Cîrtiță. – Comp. ucr. homyk.

6. [Scriban] șomîc m. (rut. homýk, homĕák, pol. chomik, rudă cu germ. hamster, hîrcĭog. Bern. 1, 395). Vechĭ. Cățelu pămîntuluĭ. Azĭ. Trans. Un fel de șoarice. Ban. Cîrtiță. Mold. (șomîlc). Cîrtiță. O boală caracterizată pin nodurĭ pe supt pele, numită și cîrtiță.

7. [DER] șomîc (-ci), s. m. – 1. (Înv.) Varietate de cîrtiță (Spalax typhlus). – 2. (Banat) Sobol (Talpa europaea). – 3. (Trans.) Șoarece. – 4. (Mold.) Tumoare, bășică. Origine îndoielnică. După Scriban, legat de rut. homyk, pol. chomik „hamster”. Pare cuvînt expresiv.

8. [DAR] șomâc, șomâci, s.m. (reg.) 1. numele unor mamifere care trăiesc sub pământ; șoarece, șobolan, cățelul-pământului, cârtiță. 2. specie de câine. 3. om pipernicit, mic de statură; copil. 4. (în forma: șomâlc) boală care se manifestă prin apariția unor noduli subcutanați.

9. [DLRLV] ȘOMÎC s.m. 1. (Ban.) Șoarece. Shornek (î.l.d. Shomek). Mus. AC, 370. 2. (ȚR) Cățelul-pămîntului, orbeț. Bleastemu-vă pre voi, fierile ceale de multe fealiuri, viermii, omidele, gîndacii, lăcustele, șoarecii și cîrtițele și șomîlcii si multe feliuri de muște. MOL. 1741, 378; cf. MOL. 1743, 378; MOL. 1747, 186v. 3. (ȚR) Cîrtiță. Tîrîtoarele ce să tîrăsc pre pămînt . . . nevăstuica și șopîrla și șomîcul. BIBLIA (1688). Variante: șomîlc (MOL. 1741, 378; MOL. 1743, 378). Etimologie: cf. bg. homjak, homek „hîrciog”. Cf. h e r ț, p ă r n u ș, s p u r c; c h i ț o r a n (2), g u z i u, s o b o l (2).

10. [DLRLV] ȘOMÎLC s.m. v. șomîc.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] stereoautograf sn [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~e / E: ns […]
1. [MDA2] stereoautografie sf [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~ii / E: fr […]
1. [DEX '09] STEREOBAT, stereobate, s. n. Masiv de zidărie, de obicei reprofilat sau în […]
1. [MDA2] stereocameră sf [At: LTR2 / Pl: ~re / E: stereo2- + cameră] Cameră […]
1. [MDN '00] STEREOCARDIOGRAFIE s. f. vectocardiografie tridimensională. (< fr. stéréocardiographie) 2. [DETS] STEREO- „solid, […]
[MDN '00] STEREOCARDIOGRAMĂ s. f. imagine prin stereocardiografie. (< fr. stéréocardiogramme) Sursă: DEX online sub […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAF, stereocartografe, s. n. Aparat folosit pentru obținerea automată a planului topografic […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAFIE s. f. Procedeu de întocmire a hărților cu ajutorul stereogramelor. [Pr.: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro