1. [DEX '09] ȘOLTIC, -Ă, șoltici, -ce, adj. (Reg.; adesea substantivat) Care recurge la escrocherii, la viclenii, la tertipuri. ♦ Ștrengar, șmecher, ghiduș, poznaș. – Din săs. scholtig.
2. [MDA2] șoltic, ~ă smf, a [At: CARAGIALE, O. VII, 129 / A și: șol~ / Pl: ~ici, ~ice / E: ger schuldig „vinovat”, săs scholtig] (Reg) 1-2 (Persoană) care recurge la escrocherii, vicleșuguri Si: escroc, șarlatan. 3-4 (Persoană) poznașă.
3. [DEX '98] ȘOLTIC, -Ă, șoltici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care recurge la escrocherii, la viclenii, la tertipuri. ♦ Ștrengar, șmecher, ghiduș, poznaș. – Din săs. scholtig.
4. [DLRLC] ȘOLTIC, -Ă, șoltici, -e, adj. (Adesea substantivat) (Persoană) care se pricepe la glume, la pozne; ghiduș, poznaș. Am primit răspuns de la Vlahuță: foarte nostim! – mare șoltic. CARAGIALE, O. VII 129. ♦ Nebunatic, ștrengar. Măi șolticule, ia dă-te jos! ce-ai fugit? nu te teme, că nu te mănîncă, doar îs tot băieți ca tine. SADOVEANU, O. VII 344.
5. [Șăineanu, ed. VI] șòltic a. și m. Mold. șmecher. [Termen luat din graiul evreo-german].
6. [Scriban] șóltic, -ă adj. (sas. scholtig, germ. schuldig, vinovat. V. șoaldă). Nord. Șarlatan, coțcar, șmecher.
7. [DOOM 3] șoltic (reg.) adj. m., pl. șoltici; f. șoltică, pl. șoltice
8. [DOOM 2] șoltic (reg.) adj. m., pl. șoltici; f. șoltică, pl. șoltice
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL