Definiție și ce înseamnă solovârv

1. [MDA2] solovârv sm vz sovârf

2. [DEX '09] SOVÂRF, sovârfi, s. m. Plantă erbacee perenă aromatică, cu tulpina păroasă, cu flori roșii-purpurii, folosită la vopsit și în farmacie; savur (Origanum vulgare). [Var.: sovârv, șovârf s. m.] – Din sb. suhovrh.

3. [DEX '09] SOVÂRV s. m. v. sovârf.

4. [DEX '09] ȘOVÂRF s. m. v. sovârf.

5. [MDA2] slotovâr sm vz sovârf

6. [MDA2] solovaerv sm vz sovârf

7. [MDA2] solovâc[1] sm vz sovârf

8. [MDA2] solovâr sm vz sovârf

9. [MDA2] solovârc sm vz sovârf

10. [MDA2] solovârf sm vz solovârf[1]

11. [MDA2] solover sm vz sovârf

12. [MDA2] solovero sm vz sovârf

13. [MDA2] soloverv sm vz sovârf

14. [MDA2] solovor sm vz sovârf

15. [MDA2] sovabârv sm vz sovârf

16. [MDA2] sovavaerv sm vz sovârf

17. [MDA2] sovavârf sm vz sovârf

18. [MDA2] sovâr sm vz sovârf

19. [MDA2] sovârc sm vz sovârf

20. [MDA2] sovârf sm [At: ANON. CAR. / V: ~rv, (îrg) solovârc, solov~, solovârv, (înv) sovabârv, sovavaerv, sovurc, solovaerv, solover, solovero, soloverv, solovor, (reg) sovâr, sovârc, sovav~, sovov~, sovovârv, solovârc[1], solovâr, slotovâr, sufulf, sufulg, sufulv, suveivârv, suvalf, șolov~[2], șo~, șovârv, șovov~[3], țo~ / Pl: ~i / E: scr suhoverh] (Bot) 1 (Șîc ~roșu) Plantă erbacee aromatică, meliferă din familia labiatelor, cu tulpina dreaptă și păroasă, cu frunze ovale, cu flori mirositoare roșii-purpurii folosită drept colorant în industria casnică țărănească sau în medicina populară, datorită proprietăților ei diuretice și sudorifice Si: (reg) broască, budeană, busuioc-de-pădure, busuiocul-feciorilor, dost, forostău, maghiran, milot, rigan, stropan, trifoiște, vârf (Origanum vulgare). 2 (Trs; Buc) Pălăria-cucului (Geranium phaeum). 3 (Reg) Pliscul-cocoșului (Geranium lucidum). 4 (Reg) Năprasnică (Geranium robertianum). 5 (Reg) Priboi1 (Geranium rotundifolium). 6 (Reg) Fratele-priboiului (Geranium silvaticum). 7 (Reg; îf solovârv) Drobușor (Isatis tinctoria). 8 (Trs; îf sovavârf) Gălbenele (Lysimachia punctata). 9 (Reg; îf solovâr) Izmă-creață (Mentha verticillata). 10 (Reg; îf șovârf) Rogoz (Carex). 11 (Reg) Sulfină (Melilotus officinalis). 12 (Reg) Sulfină-albă (Melilotus albus). 13 (Înv; îf solover, soloverv) Roibă1 (Rubia tinctorum). 14 (Trs; îf șovovârf) Volovatic (Swertia perennis). 15 (Reg; îf țovârf) Garoafă (Dianthus caryophyllus). 16 (Reg; îc) Sufulf- (sau suvulv-, suvulf-) vânăt Sulcină-albastră (Trigonella caerulea). 17 (Reg; îc) ~-galben Pojarniță (Hypericum perforatum).

21. [MDA2] sovârv sm vz sovârf

22. [MDA2] sovovârf sm vz sovârf

23. [MDA2] sovovârv sm vz sovârf

24. [MDA2] sovurc sm vz sovârf

25. [MDA2] sufulf sm vz sovârf

26. [MDA2] sufulg sm vz sovârf

27. [MDA2] sufulv sm vz sovârf

28. [MDA2] suvaivârv[1] sm vz sovârv

29. [MDA2] suvulf[1] sm vz sovârf

30. [MDA2] șovârf sm vz sovârf

31. [MDA2] șovârv sm vz sovârf

32. [MDA2] țovârf sm vz sovârf

33. [DEX '98] SOVÂRF, sovârfi, s. m. Plantă erbacee perenă aromatică, cu tulpina păroasă, cu flori roșii-purpurii, întrebuințată la vopsit și în farmacie; savur (Origanum vulgare). [Var.: sovârv, șovârf s. m.] – Din scr. suhovrh.

34. [DLRLC] SOVÎRF, sovîrfi, s. m. (Și în forma sovîrv) Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori mirositoare roșii-purpurii, întrebuințată în industria casnică la vopsit; crește prin locuri însorite și prin tufișuri; pînă în regiunea alpină (Origanum vulgare). Se întrebuințează... la fierberea văpselelor de negru, adecă la zeama ce se face din sovîrf. La HEM. Frunză verde de sovîrf, Geaba merg joia la tîrg, Că ce cumpăr nu mănînc. Cumpăr pîne cu masline Și cu-amar le bag în mine. ȘEZ. XVIII 31. – Variante: sovîrv, șovîrf (ODOBESCU, S. II 292) s. m.

35. [DLRLC] SOVÎRV s. m. v. sovîrf.

36. [DLRLC] ȘOVÎRF s. n. v. sovîrf.

37. [Șăineanu, ed. VI] solovârf n. Bot. V. sovârv.

38. [Șăineanu, ed. VI] sovârv n. plantă cu miros plăcut și cu florile roșii-purpurii, mult întrebuințată la colorat (Origanum): sovârv de umplut flori CR. [Tr. solovârf, sovovârf, de origină necunoscută].

39. [Șăineanu, ed. VI] sovovârf m. n. Tr. V. sovârv.

40. [Scriban] solovîrf, V. sovîrf.

41. [Scriban] sovîrf m. ca plantă și n. ca văpsea (vsl. suhovrŭhŭ, „vîrf uscat”; sîrb. -vrh, rut. -verh, sovîrf). Est. Sud. O plantă labiată înaltă de vre-o 50 c. m. cu frunze dințate și florĭ roșiĭ saŭ alt-fel din care se scoate o văpsea galbenă, roșie orĭ neagră (origanum). – Și șo-, solovîrf și sovovîrf (Trans.).

42. [Scriban] sovovîrf, V. sovîrf.

43. [Scriban] șovîrf, V. sovîrf.

44. [DOOM 3] !sovârv s. m., pl. sovârvi

45. [DOOM 2] sovârf s. m., pl. sovârfi

46. [DER] șovîrf (-fi), s. m. – Savur (Origanum vulgare). – Var. solovîrf, so(lo)vîrv. Sl. suchovrŭchŭ „vîrf uscat” (Candrea; Scriban), sb. suhovrh, cf. vîrf. – Der. sovîrvariță, s. f. (plante, Hypericum quadrangulum, Inula britannica, Betonica officinalis).

47. [DE] SOVÂRV (SOVÂRF) (< scr.) s. m. Plantă erbacee perenă aromatică, meliferă, din familia labiatelor, înaltă de 30-50 cm, cu tulpina păroasă și cu flori roșii-purpurii, rar albe (Origanum vulgare). Florile și frunzele au proprietăți diuretice și sudorifice.

48. [DRAM 2021] solovấrv, (sovârv, sovârf), s.n. (bot.) Plantă erbacee perenă aromatică, cu flori roșii-purpurii; iarbă-văpsătoare, boitoriu, drobușor (Isatia tinctoria L): „Solovârv s-o scuturat / Fetele s-o măritat” (Bilțiu, 1990: 190). ■ (med. pop.) Se folosește contra gălbezei la oi. ■ Plantă din care se extrage culoarea roșie, întrebuințată la vopsirea țesăturilor. – Din vsl. suhovrǔhǔ „vârf uscat” (Scriban); din srb. suhoverh (MDA).

49. [DRAM 2015] solovârv, (sovârv, sovârf), s.n. – (bot.) Plantă erbacee perenă aromatică, cu flori roșii-purpurii (Isatia tinctoria L). Iarbă-văpsătoare, boitoriu, drobușor: „Solovârv s-o scuturat / Fetele s-o măritat” (Bilțiu, 1990: 190). ♦ (med. pop.) Se folosește contra gălbezei la oi (Borza, 1968: 89). Plantă din fierberea căreia se extrage culoarea roșie, întrebuințată la coloritul țesăturilor (Papahagi, 1925). – Din vsl. suhovrǔhǔ „vârf uscat” (Scriban); din srb. suhoverh (MDA).

50. [DRAM] solovârv, (sovârv), s.n. – (bot.) Plantă erbacee perenă aromatică, cu flori roșii-purpurii (Isatia tinctoria L). Iarbă văpsătoare, boitoriu, drobușor: „Solovârv s-o scuturat / Fetele s-o măritat” (Bilțiu 1990: 190). Se folosește contra gălbezei la oi (Borza 1968: 89). Plantă din fierberea căreia se extrage culoarea roșie, întrebuințată la coloritul țesăturilor (Papahagi 1925). – Din srb. suhoverh (MDA).

51. [DRAM 2021] sovấrv, s.n. v. solovârv („plantă erbacee”).

52. [DRAM 2015] sovârv, s.n. – v. solovârv („plantă erbacee”).

53. [DRAM] sovârv, s.n. – v. solovârv.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] SOLISTIC, -Ă, solistici, -ce, adj. Care pune accentul pe interpretarea solistului; care […]
1. [DEX '09] SOLITARISM s. n. (Livr.) Tendință, înclinație a cuiva de a se izola […]
1. [DEX '09] SOLITON s. n. (Cib., Med.) Undă de conductibilitate nervoasă caracterizată prin propagarea […]
1. [MDA2] solitor, ~oare smf [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 126r/35 / V: (înv) ~iu, […]
1. [DEX '09] SOLITUDINE s. f. (Livr.) Singurătate, izolare (în care se află cineva). – […]
1. [MDA2] soll sn [At: DN3 / Pl: ? / E: ger Soll] (Glg) Formă […]
1. [MDA2] solmizare sfs [At: ANTONESCU, D. / Pl: ~zări / E: ns cf solmizație] […]
1. [DEX '09] SOLMIZAȚIE s. f. Sistem medieval de intonare silabică a notelor. ♦ Citire […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro