1. [DEX '09] SOLITON s. n. (Cib., Med.) Undă de conductibilitate nervoasă caracterizată prin propagarea fără deformări și cu viteză fixă. – Din fr., engl. soliton.
2. [MDA2] soliton sn [At: DEX-S / Pl: ? / E: fr, eg soliton] (Cib; Med) Undă de conductibilitate nervoasă cu propagare fără deformări și cu viteză fixă.
3. [DCR2] soliton s.[1] (fiz.) ◊ „Rezultatele recente sunt apariția în teorie a unei noi particule, solitonul.” Cont. 27 IV 79 p. 7 //format cu -on, după modelul lui electron//
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL