1. [DEX '09] SOLISTIC, -Ă, solistici, -ce, adj. Care pune accentul pe interpretarea solistului; care se execută de un solist. – Solist + suf. -ic.
2. [MDA2] solistic, ~ă a [At: CONTEMP. 1948, nr. 108, 10/4 / Pl: ~ici, ~ice / E: solist + -ic] (D. piese muzicale sau d. părți, d. moduri de interpretare ale acestora etc.) 1-4 Care este specific unui solist (1-4). 5-8 Care este executat de unul sau mai mulți soliști (1-4). 9-12 Care pune accent pe interpretarea solistului (1-4).
3. [DLRLC] SOLISTIC, -Ă, solistici, -e, adj. (Neobișnuit) Care pune accentul pe interpretarea, pe executarea solistului. Stilul solistic al unui concert de pian. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 10/4.
4. [DN] SOLISTIC, -Ă adj. Care pune accentul pe interpretarea solistului; executat de un solist. [Cf. germ. solistisch].
5. [MDN '00] SOLISTIC, -Ă adj. care pune accentul pe interpretarea solistului; executat de un solist. (< germ. solistisch)
6. [DOOM 3] solistic adj. m., pl. solistici; f. solistică, pl. solistice
7. [DOOM 2] solistic adj. m., pl. solistici; f. solistică, pl. solistice
8. [DTM] solistic, caracter ~, trăsătură distinctivă a unui fragment dintr-o lucrare muzicală, în care un singur interpret iese în prim plan față de restul ansamblului*, prin virtuozitate*, importanță expozitivă, tematică, melodică etc. V. solo; solist.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL