1. [DEX '09] SOLIFLUXIUNE s. f. Proces de alunecare lentă a solului pe pantele mici ca urmare a îmbibării cu apă a depozitelor superficiale. [Pr.: -xi-u-. – Var.: soliflucțiune s. f.] – Din fr. solifluction, solifluxion.
2. [MDA2] solifluxiune sf [At: LTR2 / P: ~xi-u~ / V: ~ucți~ / Pl: ~ni / E: fr solifluxion] (Glg) 1 Deplasare, sub acțiunea înghețului și a dezghețului, de pantă, a unor depozite în compoziția cărora predomină roci bogate în coloizi și îmbibate cu apă. 2 Alunecare de teren.
3. [DN] SOLIFLUXIUNE s.f. Alunecare lentă a solului; curgere de teren. [Pron. -xi-u-, var. soliflucțiune s.f. / < fr. solifluxion, engl. solifluction].
4. [MDN '00] SOLIFLUXIUNE s. f. alunecare lentă a solului. (< fr. solifluxion)
5. [DEX '09] SOLIFLUCȚIUNE s. f. v. solifluxiune.
6. [DN] SOLIFLUCȚIUNE s.f. v. solifluxiune.
7. [DOOM 3] !solifluxiune (rar) (desp. -li-flu-xi-u-) s. f., g.-d. art. solifluxiunii; pl. solifluxiuni
8. [DOOM 2] solifluxiune (-li-flu-xi-u-) s. f., g.-d. art. solifluxiunii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL