Definiție și ce înseamnă solfegiere

1. [DEX '09] SOLFEGIERE, solfegieri, s. f. Acțiunea de a solfegia și rezultatul ei. [Pr.: -gi-e-] – V. solfegia.

2. [MDA2] solfegiere sf [At: DL / P: ~gi-e~ / Pl: ~ri / E: solfegia] 1-2 Executare a unui solfegiu (1-2).

3. [DLRLC] SOLFEGIERE, solfegieri, s. f. Acțiunea de a solfegia și rezultatul ei. Merge pe linia solfegierii partiturilor fără o prealabilă lectură și aprofundare a libretului. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 224, 2/4.

4. [DN] SOLFEGIERE s.f. Acțiunea de a solfegia și rezultatul ei. [Pron. -gi-e-. / < solfegia].

5. [DEX '09] SOLFEGIA, solfegiez, vb. I. Intranz. A executa un solfegiu, a cânta o melodie numind fiecare notă. [Pr.: -gi-a] – Din it. solfeggiare.

6. [MDA2] solfegia vi [At: PONTBRIANT, D. / P: ~gi-a / Pzi: ~iez / E: it solfeggiare] 1-2 A executa un solfegiu (1-2) Si: (înv) paralaghisi.

7. [DLRLC] SOLFEGIA, solfegiez, vb. I. Intranz. A executa un solfegiu; a cînta o melodie, pronunțînd numai denumirea notelor. – Pronunțat: -gi-a.

8. [DN] SOLFEGIA vb. I. intr. A executa un solfegiu; a cînta o melodie numind fiecare notă. [Pron. -gi-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < it. solfeggiare].

9. [MDN '00] SOLFEGIA vb. intr. a executa un solfegiu (2). (< it. solfeggiare)

10. [Scriban] *solfegiéz v. tr. (it. solfeggiare). Cînt pronunțînd numaĭ notele pe numele lor: a solfegia o melodie.

11. [DOOM 3] solfegiere (desp. -gi-e-) s. f., g.-d. art. solfegierii; pl. solfegieri

12. [DOOM 2] solfegiere (-gi-e-) s. f., g.-d. art. solfegierii; pl. solfegieri

13. [DOOM 3] solfegia (a ~) (desp. -gi-a) vb., ind. prez. 1 sg. solfegiez (desp. -gi-ez), 3 solfegiază, 1 pl. solfegiem; conj. prez. 1 sg. să solfegiez, 3 să solfegieze; ger. solfegiind (desp. -gi-ind)

14. [DOOM 2] solfegia (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 solfegiază, 1 pl. solfegiem (-gi-em); conj. prez. 3 să solfegieze; ger. solfegiind (-gi-ind)

15. [MDO] solfegia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. solfegiază, 1 pl. solfegiem, ger. solfegiind)

16. [IVO-III] solfegiez, -giază 3, -giam 1 imp.

17. [DTM] solfegiere (< it. solfeggiere „a solfegia”) citirea vocală a notelor* muzicale pronunțând denumirea lor silabică, intonat sau simplu vorbit, în măsura* indicată de cheia* compoziției. Se practică uneori mixt, împreună cu vocaliza*, pronunțând, în solfegii*, numai vocale în pasajele formate din mai multe note rapide. S. a (sau di) prima vista*, intonarea în măsură a notelor muzicale ale unui solfegiu* fără a-l cunoaște dinainte. Corespunde cu paralaghia din cântarea psaltică neobizantină (v. bizantină, muzică). Sin. (înv.) solfiare.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] stereoautograf sn [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~e / E: ns […]
1. [MDA2] stereoautografie sf [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~ii / E: fr […]
1. [DEX '09] STEREOBAT, stereobate, s. n. Masiv de zidărie, de obicei reprofilat sau în […]
1. [MDA2] stereocameră sf [At: LTR2 / Pl: ~re / E: stereo2- + cameră] Cameră […]
1. [MDN '00] STEREOCARDIOGRAFIE s. f. vectocardiografie tridimensională. (< fr. stéréocardiographie) 2. [DETS] STEREO- „solid, […]
[MDN '00] STEREOCARDIOGRAMĂ s. f. imagine prin stereocardiografie. (< fr. stéréocardiogramme) Sursă: DEX online sub […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAF, stereocartografe, s. n. Aparat folosit pentru obținerea automată a planului topografic […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAFIE s. f. Procedeu de întocmire a hărților cu ajutorul stereogramelor. [Pr.: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro