1. [DEX '09] SOLECISM, solecisme, s. n. Greșeală de sintaxă (neadmisă de normele limbii literare). – Din fr. solécisme, lat. soloecismus.
2. [MDA2] solecism sn [At: CANTEMIR, I. I. I, 152 / V: (înv) ~lic~ (Pl și: ~licismi sm), (îvr) ~lichism, ~lichismos, ~lichizmos / S și: (înv) ~izm / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: ngr σολοικισμός, lat soloecismus, fr solécisme] Greșeală de sintaxă.
3. [DLRLC] SOLECISM, solecisme, s. n. Greșeală de sintaxă în vorbirea literară. Petiția ce v-a făcut era plină de barbarisme și de solecisme. NEGRUZZI, S. I 281.
4. [DN] SOLECISM s.n. Greșeală de sintaxă (în vorbirea literară). [< fr. solécisme, cf. gr. soloikismos < Soloi – oraș din Cilicia, colonie ateniană unde se vorbea o greacă incorectă].
5. [MDN '00] SOLECISM s. n. greșeală de sintaxă (în vorbirea literară). (< fr. solécisme, lat. solecismus)
6. [Șăineanu, ed. VI] solecism n. eroare de sintaxă.
7. [MDA2] solichism sn vz solecism
8. [MDA2] solichismos sn vz solecism
9. [MDA2] solichizmos sn vz solecism
10. [MDA2] solicism sn vz solecism
11. [Scriban] *solecízm n., pl. e (lat. soloecismus, vgr. soloikismós, d. orașu Soli [colonie a Atenienilor în Cilicia], aĭ căreĭ locuitorĭ îșĭ stricase limba față de cea din Atena). Greșală contra sintaxeĭ literare, ca: e doŭă zile (Munt.) îld. sînt orĭ îs doŭă zile saŭ trebuĭe de făcut (Mold.) îld. trebuĭe (să fie) făcut orĭ trebuĭe să se facă. V. barbarizm.
12. [DOOM 3] solecism s. n., pl. solecisme
13. [DOOM 2] solecism s. n., pl. solecisme
14. [IVO-III] solecism.
15. [DTL] SOLECISM s. n. (< fr. solécisme, lat. solecismus, cf. gr. soloikismos < Soloi, oraș în Cilicia, colonie ateniană, unde se vorbea o greacă incorectă): greșeală de sintaxă în vorbirea literară; abatere neintenționată de la forma normală, folosită mai ales de scriitorii latini. Rezultă din nerespectarea regulilor sintactice de către vorbitori, ca o consecință a lipsei de cultură sau a necunoașterii limbii de către aceștia. În concepția celor vechi (greci și latini), s. dă stilului colorit individual, reprezintă o podoabă stilistică.
16. [DFS] solecism (< Soles, colonie grecească în Cilicia, unde se vorbea greșit grecește), în retorică și în gramatică, nume generic pentru hiperbat, elipsă și pleonasm, ca viciu de exprimare (Q., vol. I, p. 61) (A). În prozodie, abatere, de obicei, de la flexiune, pusă în serviciul realizării unei rime sau a ritmului: „... mii de stele se adun... drept frumos și bun”. (Eminescu) „Se-nmulțesc semnele rele, se-mpuțin faptele bune” (id.).
17. [MDTL] SOLECISM (< fr. solécisme < lat. solecismus < gr. soloikismos, de la Soloi, colonie greacă, în Sicilia, cunoscută prin vorbirea incorectă a limbii grecești) Termen folosit pentru denumirea unei greșeli de natură sintactică (lipsa acordului între subiect și predicat). Asemenea solecisme se întâlnesc uneori în poezia cultă și mai adesea în poezia populară. Ex. Ei așa că mi-și făcea, Caicămi-șiprindea Și frumos îi spinteca Și puțintel se-ncălzea... (Marcu Viteazul și Crivățul)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL