1. [DEX '09] ȘOLDIT, -Ă, șoldiți, -te, adj. (Pop.; despre animale) Cu șoldul vătămat, ieșit în afară, fracturat. ♦ Fig. (Despre lucruri) Lăsat într-o parte, strâmb. – V. șoldi.
2. [MDA2] șoldit, ~ă a [At: MARIAN, NA. 88 / Pl: ~iți, ~e / E: șoldi] (Reg) 1 (D. animale sau, rar, d. oameni) Cu șoldul1 (1-2) rănit Si: (reg) șold2 (1), șoldiat (1), șoldiu (1), șolduit (1), șolduros (2). 2 (D. animale sau, rar, d. oameni) Cu șoldul1 (1-2) ieșit în afară Si: (reg) șold2 (2), șoldiat (2), șoldiu (2), șolduit (2), șolduros (3). 3 (D. animale sau, rar, d. oameni) Cu șoldul1 (1-2) fracturat Si: (reg) șold2 (3), șoldiat (3), șoldiu (3), șolduit (3), șolduros (4). 4 (Fig; d. obiecte) Lăsat într-o parte Si: (reg) șoldiu (9). 5 (Fig; d. obiecte) Care este deformat Si: (reg) șoldiu (10).
3. [DEX '98] ȘOLDIT, -Ă, șoldiți, -te, adj. (Pop.; despre animale) Cu șoldul vătămat, ieșit în afară, fracturat. ♦ Fig. (Despre lucruri) Lăsat într-o parte, strâmb. – V. șoldi.
4. [DLRLC] ȘOLDIT, -Ă, șoldiți, -te, adj. (Mai ales despre animale) Cu un defect la șold; cu șoldul scos în afară, vătămat, fracturat. V. spetit, deșelat. Păcat de juncă să-și stîlcească piciorul. Rămîne șoldită. DAVIDOGLU, O. 63. Fiind cumva copilul sclintit sau șoldit, să se îndrepte. MARIAN, NA. 88.
5. [Șăineanu, ed. VI] șoldit a. stricat la șold din lovire (despre vite).
6. [DEX '09] ȘOLDI, șoldesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A vătăma un animal la șolduri, lovindu-l sau supunându-l unor eforturi prea mari. ♦ Refl. Fig. (Despre lucruri) A se lăsa într-o parte; a se strâmba. – Din șold.
7. [MDA2] șoldi [At: ALECSANDRI, O. P. 375 / Pzi: ~desc / E: șold1] (Reg) 1 vt (C. i. animale) A vătăma la șolduri1 (2) prin lovire sau prin supunere la eforturi prea mari.vt (C. i. persoane) A bate (92) tare. 3 vr (Fig; d. lucruri) A se lăsa într-o parte. 4 vr (Fig; d. lucruri) A se deforma (3). 5 vr (Rar; irn; d. femei) A-și mișca șoldurile1 (1) în mod ostentativ.
8. [DEX '98] ȘOLDI, șoldesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A vătăma un animal la șolduri, lovindu-l sau supunându-l unor eforturi prea mari. ♦ Refl. Fig. (Despre lucruri) A se lăsa într-o parte; a se strâmba. – Din Șold.
9. [DLRLC] ȘOLDI, șoldesc, vb. IV. 1. Tranz. A vătăma (în special un animal) la șolduri (lovindu-l sau supunîndu-l unor eforturi prea mari); a face să rămînă șoldit. V. deșela, speti. Un țăran l-a șoldit cu parul. CONTEMPORANUL, III 703. 2. Refl. Fig. (Despre lucruri) A se lăsa într-o parte; a se strîmba. Se poate foarte lesne întîmpla ca fînul să se aplece în partea aceea și prin urmare întreaga cîtime din car să se șoldească, «să se lese». PAMFILE, A. R. 161.
10. [Scriban] șoldésc v. tr. (d. șold). Deșel, deformez șoldurile pin muncă prea grea saŭ pintr’o bătaĭe: cal șoldit.
11. [DOOM 3] șoldi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șoldesc, 3 sg. șoldește, imperf. 1 șoldeam; conj. prez. 1 sg. să șoldesc, 3 să șoldească
12. [DOOM 2] șoldi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șoldesc, imperf. 3 sg. șoldea; conj. prez. 3 să șoldească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL