1. [MDA2] soldie sf vz soldiu
2. [Șăineanu, ed. VI] sòldie f. veche monedă italiană: pusese o dajdie de soldie de aur pe lună BĂLC.[1]
3. [Scriban] *sóldie f. (ca și soldă, it. soldo, dar cu un sufix rusesc, ca gardă fața de vechea formă gvardie). Vechĭ. O veche monetă italiană de aur.
4. [DEX '09] SOLDIU, soldii, s. m. Monedă italienească veche, de valoare redusă, care a circulat în trecut și în Țările Române; p. gener. monedă de mică valoare. – Din it. soldo.
5. [DEX '09] ȘOLDIU, -IE, șoldii, adj. (Pop.) Șoldit. – Șold + suf. -iu.
6. [MDA2] sold3 sn vz soldiu
7. [MDA2] soldiu sm [At: HELIADE, D. C. 130/1 / V: (rar) sold (Pl: ~de) sn, ~ie sf / Pl: ~ii / E: ngr σολδί, it soldo] 1 Veche monedă italienească de aur de valoare redusă, care a circulat în țările române. 2 (Pgn) Monedă de mică valoare Si: băncuță3 (2), firfiric (1).
8. [MDA2] șoldâi, ~e a vz șoldiu
9. [MDA2] șoldâu, ~âie a vz șoldiu
10. [MDA2] șoldiu, ~ie [At: COSTINESCU / V: (reg) ~dâi, ~dâu / Pl: ~ii / E: șold1 + -iu] (Reg) 1-3 a (D. animale sau, rar, d. oameni) Șoldit (1-3). 4 a (Pex) Schilod. 5-6 av Soldiș (1-2). 7-8 a, av Șchiopătat2 (2-3). 9-10 a (Fig; d. obiecte) Șoldit (4-5).
11. [DEX '98] SOLDIU, soldii, s. m. Monedă italienească veche, de valoare redusă, care a circulat în trecut și în țările române; p. gener. monedă de mică valoare. – Din it. soldo.
12. [DLRLC] SOLDIU, soldii, s. m. Veche monedă italienească, care a circulat în trecut și în țările noastre; p. ext. ban de mică valoare (v. lăscaie). Erau toți fără nici un soldiu. GHICA, A. 714. Într-adevăr, el pusese o dajdie de un soldiu de aur pe lună. BĂLCESCU, O. II 278.
13. [DLRLC] ȘOLDIU, -IE, șoldit, adj. Șoldit. Trecea de dimineață, șoldiu, trăgîndu-și mereu pantalonii în sus. PAS, Z. I 198. ◊ (Adverbial, în legătură cu verbe de mișcare) Care de care prinde a se scălămbăia, a merge mai șoldiu. STANCU, D. 316. Fig. ♦ (Despre lucruri) înclinat într-o parte, strîmb. Dincoace de pod era împrejmuirea bisericii Domnița Bălașa, lîngă care se afla o magherniță șoldie. PAS, L. I 135. (Adverbial) Irino mamă, ți-ai pus rochia cu gura sucită, șorțul șoldiu. DELAVRANCEA, H. T. 155.
14. [Șăineanu, ed. VI] șoldiu a. beteag de un picior, spetit (despre cai): iapă șoldie de piciorul drept.
15. [Scriban] șoldíŭ, -íe adj. (d. șold). Deșelat, spetit, cu șoldu stricat: ĭapă șoldie. De om saŭ de animal șoldit: mers șoldiŭ. Adv. A merge șoldiŭ.
16. [DOOM 3] soldiu [diu pron. dĭu] s. m., art. soldiul; pl. soldii, art. soldiii (desp. -di-ii)
17. [DOOM 3] șoldiu (pop.) adj. m., f. șoldie; pl. m. și f. șoldii
18. [DOOM 2] soldiu [diu pron. dĭu] s. m., art. soldiul; pl. soldii, art. soldiii (-di-ii)
19. [DOOM 2] șoldiu (pop.) adj. m., f. șoldie; pl. m. și f. șoldii
20. [DAR] soldie s.f. (înv.) veche monedă italiană care a circulat și la noi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL