1. [DEX '09] ȘOIMULEAN, șoimuleni, s. m. (Pop.) Șoimuleț. – Șoim + suf. -ulean.
2. [MDA2] șoimulean sm [At: ISPIRESCU, L. 144 / Pl: ~eni / E: șoim + -ulean] (Pop; șhp) 1-10 (Orn) Șoimuleț (1-10). 11-16 (Fig) Șoimuleț (12-17).
3. [DEX '98] ȘOIMULEAN, șoimuleni, s. m. Șoimuleț. – Șoim + suf. -ulean.
4. [DLRLC] ȘOIMULEAN, șoimuleni, s. m. 1. Șoimuleț. Un șoim mai mic... și un pui de șoim se numește de către popor: șoimei, șoimuț, șoimulean, șoimuleț. MARIAN, O. I 118. 2. Fig. Șoimuleț (2). Venea, măre, ca un leu, și călare pe un șoimulean sireap de mînca foc. ISPIRESCU, L. 144. [Calul] se schimbă într-un șoimulean mîndru și gras, negru ca pana corbului și lucios. POPESCU, B. II 15.
5. [Șăineanu, ed. VI] șoimulean a. care sboară ca șoimul: cal șoimulean. ║ m. cal aprig: iată un șoimulean aripat ISP.
6. [Scriban] șoĭmuleán m., pl. enĭ (d. șoĭm). Epitet dezmĭerdător adresat unuĭ cal ager.
7. [DOOM 3] șoimulean (pop.) s. m., pl. șoimuleni
8. [DOOM 2] șoimulean (pop.) s. m., pl. șoimuleni
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL