1. [DEX '09] ȘOIMAR, șoimari, s. m. Crescător sau dresor de șoimi (1) pentru vânătoare; persoană care vânează cu ajutorul șoimilor. – Șoim + suf. -ar.
2. [MDA2] șoimar sm [At: (a. 1629) PANAITESCU, O. Ț. 205 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i / E: șoim + -ar] 1 Crescător de șoimi (1-5) pentru vânătoare Si: (nob) șoian (1). 2 Dresor de șoimi (1-5) pentru vânătoare Si: (nob) șoian (2). 3 Persoană care vânează cu ajutorul șoimilor (1-5) Si: (nob) șoian (3).
3. [DLRLC] ȘOIMAR, șoimari, s. m. Crescător sau îngrijitor de șoimi pentru vînătoare. Întrebînd pe șoimarul său... a aflat că acel palat e al unui slujitor la visteria împărătească. SADOVEANU, D. P. 38. Numai în stampele și albumurile lui se mai văd încă astăzi tipurile și costumele acelor slujitori, pușcași, hăitari, bătăiași, șoimari, care compuneau personalul vînătorilor din secolul trecut. ODOBESCU, S. III 144.
4. [Șăineanu, ed. VI] șoimar m. cel ce crește șoimi.
5. [Scriban] șoĭmár m. (d. șoĭm). Vechĭ. Crescător de șoĭmĭ.
6. [MDA2] șoimariu sm vz șoimar
7. [DOOM 3] șoimar s. m., pl. șoimari
8. [DOOM 2] șoimar s. m., pl. șoimari
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL