1. [DEX '09] ȘOIMAN, -Ă, șoimani, -e, s. m., s. f. pl., adj. 1. S. m. (Omit.) Șoim (1). 2. S. m. Persoană curajoasă, vitează, mândră, semeață; șoim (2). 3. S. m. (Pop.) Cal sprinten, aprig; șoim (3). 4. S. f. pl. art. (în mitol. pop.) Iele. 5. Adj. (Pop.) Strașnic, minunat, extraordinar. – Șoim + suf. -an.
2. [MDA2] șoiman, ~ă [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 214 / Pl: ~i, ~e / E: șoim + -an] 1-10 sm (Orn; pop; șdp) Șoim (1-5) (mare). 11-12 sm (Pop; fig; șîs – de munte) Șoim (6-7). 13 sm (Pop; fig) Șoim (9). 14 a (Pop) Groaznic (2). 15 a (Pop) Minunat. 16 sfa (Mtp; Mun) Ploaie considerată ca forță supranaturală. 17 sf (Mtp; euf; mpl; șîs fată ~ă) Ființă supranaturală căreia i se atribuie puteri nefaste Si: iele, (pop) șoimancă, șoime, șoimele. 18 sf (Reg; îe) A fi luat de ~e A suferi de apoplexie. 19 sf (Reg; îae) A înnebuni. 20 sf (Olt; îe) A cânta ca -ele A cânta frumos. 21 sf (Olt) Pocitură. 22 sfa (Iht; Mun) Știucă1 (1) (Esox lucius).
3. [DEX '98] ȘOIMAN, -Ă, șoimani, -e, s. m., s. f. pl., adj. 1. S. m. (Ornit.) Șoim (1). 2. S. m. Persoană curajoasă, vitează, mândră, semeață; șoim (2). 3. S. m. (Pop.) Cal sprinten, aprig; șoim (3). 4. S. f. pl. art. (Mitol. pop.) Iele. 5. Adj. (Pop.) Strașnic, minunat, extraordinar. – Șoim + suf. -an.
4. [DLRLC] ȘOIMANE s. f. pl. (Mitologie populară) Unul din numele dat ielelor; frumoasele. Cîte iele, ce șoimane, cîți tllhari... nu ne-or pîndi! GALACTION, O. I 268. Ielelor, șoimanelor. marian, na. 393. Plecai pe cale, pe cărare, Spre Soare-răsare, Șoimanele mă-ntîmpinară, În brațe mă luară. MAT. FOLK. 588.
5. [Șăineanu, ed. VI] șoiman m. 1. șoim mare; 2. fig. viteaz: dragii mei șoimani de munte AL.; 3. aprig ca șoimul: un șoiman de armăsar AL. ║ Șoimanele f. pl. epitet dat Ielelor, zine cari se învârtesc val-vârtej: Șoimanele ce umblă ca vijelii turbate BOL.
6. [Scriban] ĭéle f. pl. d. pron. ĭel, ĭa. Niște zîne despre care poporu crede că-țĭ provoacă paralizie, reŭmatizm ș. a. Luat, apucat de ĭele, paralizat. – Le maĭ zice și dînsele, frumoasele, șoimanele, vîntoasele. V. întîlnitură.
7. [DOOM 3] șoiman (pop.) adj. m., s. m., pl. șoimani; adj. f. șoimană, pl. șoimane
8. [DOOM 3] șoimane (iele) s. f. pl.
9. [DOOM 2] șoiman (pop.) adj. m., s. m., pl. șoimani; adj. f. șoimană, pl. șoimane
10. [DOOM 2] șoimane (iele) s. f. pl.
11. [D.Religios] șoiman, -ă, șoimani, -e s. m. și f. (În credințele populare, mai ales la pl. și în sintagma fata șoimană) Ființă supranaturală căreia i se atribuie puteri nefaste; (la pl.) șoime. ♦ (Reg.) pocitură. – Din șoim + suf. -an.
12. [DAR] șoimanele s.f. pl. art. (pop.) șoimărițele, ielele, frumoasele, mândrele, vântoasele, dânsele, sânzienele (ființe supranaturale cu puteri funeste).
13. [DAR] șoiman2, șoimană, șoimani, șoimane, adj. (pop.) 1. extraordinar, minunat, strașnic. 2. (fig.) viteaz, curajos. 3. (substantivat, f.; reg.) pocitură. 4. (substantivat, f. art.; reg. și fig.) știucă. 5. (substantivat, f. art.; reg.) ploaie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL