1. [DEX '09] SODOMIT, -Ă, sodomiți, -te, s. m. și f. Persoană care practică sodomia; (rar) sodomist. – Din fr. sodomite.
2. [MDA2] sodomit1 sm [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~iți / E: ngr sodomithj, fr sodomite] (Înv) Sodomist.
3. [MDA2] sodomit2, ~ă a, smf [At: RESMERIȚĂ, D. / V: (reg) sudum~ / Pl: ~iți, ~e / E: sodomi] 1 a (Înv) Prăpădit. 2 a (Mol; d. ziduri, construcții) Prăbușit. 3 sm (Olt) Persoană lipsită de putere.
4. [DEX '98] SODOMIT, -Ă, sodomiți, -te, s. m. și f. Persoană care practică sodomia, (rar) sodomist. – Din fr. sodomite.
5. [DN] SODOMIT, -Ă s.m. și f. Sodomist. [< it. sodomita].
6. [MDN '00] SODOMIT, -Ă s. m. f. cel ce practică sodomia. (< fr. sodomite)
7. [DEX '09] SODOMI, sodomesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) nimici, a (se) prăpădi, a (se) distruge. – Din sodom.
8. [MDA2] sodomesc, ~ească a [At: COD. VOR.2 86r/14 / Pl: ~ești / E: np Sodoma + -esc] (Îvr) 1 Care aparține Sodomei. 2 De Sodoma.
9. [MDA2] sodomi [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~mni, sud~, suduma, sudumi / Pzi: ~mesc, sodom / E: sodom] 1-2 vtr (Îvp) A (se) prăpădi. 3 vr (Pop) A se sinucide. 4 vr (Reg; îf sudumi) A se îmbolnăvi de hernie Si: (pop) a se vătăma, (reg) a se boșorogi (2). 5 vt (Mun) A chinui (1). 6 vt (Mun) A blestema (3). 7-8 vtr (Pop; d. clădiri, ziduri, d. pământ) A (se) prăbuși. 9 vr (D. pământ) A se surpa. 10 vt (Mol) A mânca cu multă lăcomie. 11 vt (Ban) A murdări.
10. [MDA2] sodomni v vz sodomi
11. [MDA2] sudomi v vz sodomi
12. [MDA2] suduma v vz sodomi
13. [MDA2] sudumi v vz sodomi
14. [MDA2] sudumit a vz sodomit2
15. [DEX '98] SODOMI, sodomesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) nimici, a (se) prăpădi, a (se) distruge. – Din sodom.
16. [DLRLC] SODOMI, sodomesc, vb. IV. Tranz. A face prăpăd, a nimici, a pustii. ♦ Refl. A se prăpădi, a pieri; a se sinucide. Să mă sodomesc e păcat de moarte, trebuie să trăiesc și necăjită, cum am trăit în bine. RETEGANUL, P. V 26.
17. [Șăineanu, ed. VI] sodomì v. Mold. a mânca lacom ca un flămânzit. [Sensul primitiv e conservat de verbele dialectale. (Gorju) a se sodomi, a arde; (Oltenia) a suduma, a dărâma].
18. [Șăineanu, ed. VI] sudumà v. V. sodomì.
19. [Scriban] sodomésc v. tr. (d. sodom; rus. sodomitĭ, a face gălăgie. Olt. Trans. Maram. Mold. Nimicesc, prăpădesc, distrug. V. refl. Mă surp, mă năruĭesc: pămîntu s’a sodomit. Fig. Mă sinucid. Mâ prăpădesc grozav: vitele nu se maĭ priboleaŭ (cu toate rugăciunile), ci se sodomeau de îngroziseră pe maĭ mariĭ mînăstiriĭ (Șez. 30, 196 și 201). – În Munt. vest și sudumesc (rev. I. Crg. 9,26).
20. [DOOM 3] sodomi (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sodomesc, 3 sg. sodomește, imperf. 1 sodomeam; conj. prez. 1 sg. să sodomesc, 3 să sodomească
21. [DOOM 2] sodomi (a ~) (înv., pop., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sodomesc, imperf. 3 sg. sodomea; conj. prez. 3 să sodomească
22. [DAR] sodomit2, sodomită, adj., s.m. 1. (înv.) prăpădit, nimicit, distrus. 2. (reg.; despre ziduri sau construcții) prăbușit, surpat. 3. (s.m., reg.) persoană lipsită de putere, foarte slăbită.
23. [DRAM 2021] sodomít, -ă, sodomiți, -te, (sodomnit), adj. (înv.) Omorât, nimicit. – Din sodomni.
24. [DRAM 2021] sodomí, sodomesc, (sodomni), v.t.r. (înv.) 1. (t.) A (se) omorî, a ucide, a nimici, a prăpădi: „Cei mai mari se voroviră / Care cum să-l sodomnească” (Calendar, 1980: 13). ■ În blestem: „Sodomni-te-ar Dumnedzău” (Papahagi, 1925). 2. (r.) A se stinge, a dispărea, a pieri: „După aceea, i s-au sodomnit toate averile, că erau ale diavolului” (Bilțiu, 1999: 130). – Din sodom „nenorocire” (Scriban, DEX, MDA); cf. Sodoma, oraș mitic din Palestina, amintit în Biblie (de obicei, asociat cu Gomora), distrus, potrivit legendei biblice, din voință divină.
25. [DRAM 2015] sodomi, sodomesc, (sodomni), vb. tranz. – (înv.) 1. A omorî, a ucide, a nimici, a prăpădi: „Cei mai mari se voroviră / Care cum să-l sodomnească” (Calendar, 1980: 13); „Eu femeie nu i-oi si / Mai bine m-oi sodomni” (Ștețco, 1990: 213). 2. În blestem: „Sodomni-te-ar Dumnedzău” (Papahagi, 1925; Săcel). – Din sodom „nenorocire” (< sl. Sodomǔ) (Scriban, DEX, MDA); cf. Sodoma, oraș mitic din Palestina, amintit în Biblie (de obicei, asociat cu Gomora), distrus, potrivit legendei biblice, din voință divină.
26. [DRAM] sodomni, sodomnesc, vb. tranz. – (înv.) A omorî, a ucide, a nimici, a prăpădi: „Cei mai mari se voroviră / Care cum să-l sodomnească” (Calendar 1980: 13); „Eu femeie nu i-oi si / Mai bine m-oi sodomni” (Ștețco 1990: 213). – Din Sodoma, oraș mitic din Palestina, amintit în Biblie (de obicei, asociat cu Gomora), distrus din voință divină.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL