1. [MDA2] șocăție sf [At: ODOBESCU, S. III, 22 / Pl: ~ii / E: șoacăț1 + -ie] (Îrg; prt) 1 Caracteristică a ceea ce este de origine germană. 2 (Prc) Accent german (în vorbire).
2. [DLRLC] ȘOCĂȚIE, șocății, s. f. (Rar) Caracteristică a ceea ce este nemțesc. Bătrînul colonel Enghel... prin pocită șocăție a vorbirii sale romînești, a lăsat plăcute și vesele suvenire printre subordonații lui. ODOBESCU, S. III 22.
3. [DLRM] ȘOCĂȚIE, șocății, s. f. (Rar; peior.) Caracteristică a ceea ce este nemțesc. – Din șoacăț + suf. -ie.
4. [Scriban] șocățíe f. Calitatea de șoacăț.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL