[DTM] sobornicariu (< de la сѣборѣ, σύναξις, σύνοδος, lat. conventus, „adunare, întrunire” și сѣборьникѣ, ad conventum pertinens), carte de cântări în notația (IV) muzicală, cântate în sobor de către slujitori și cântăreți*. S. cuprinde cântări ale vecerniei* („Lumină lină” și diferite prochimene), la litie („Bogații au sărăcit”) și liturghie* (cântări la vohodul mic); troparele* și condacele* triodului*, penticostarului*; troparele, bpgorodnicele și condacele* acatistelor*; troparele și condacele mineiului*. Prima carte de acest fel a fost tipărită în București la 1914 de către Gherasim, episcop al Romanului. V. Condacarion*.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL