1. [DEX '09] SOAȚĂ, soațe, s. f. 1. (Rar) Soție, nevastă. 2. (Înv.) Tovarășă; colaboratoare; prietenă. 3. (Înv.) Persoană, obiect, faptă asemănătoare alteia; pereche. – Lat. socia.
2. [MDA2] soață sf [At: PSALT. 88 / Pl: ~țe / E: ml socia] 1 (Îrg) Însoțitoare. 2 (Îrg) Colaboratoare.3 (Îrg) Părtașă. 4 (Îrg; pex) Prietenă. 5 (Înv; pfm) Soție (14). 6 (Îvp) Persoană, obiect, faptă etc. asemănătoare alteia Si: pereche. 7 (Reg; îs) Număr cu ~ Număr par.
3. [DEX '98] SOAȚĂ, soațe, s. f. 1. (Astăzi rar) Soție, nevastă. 2. (Înv.) Tovarășă; colaboratoare; prietenă. 3. (Înv.) Persoană, obiect, faptă asemănătoare alteia; pereche. – Lat. socia.
4. [DLRLC] SOAȚĂ, soațe, s. f. 1. (Rar) Soție, nevastă. Femeia aceea mîndră era soața domnului moldovenesc. SADOVEANU, O. VII 90. Ghencea, măre, se-ntîmpla, Că de tînăr se-nsura... Mîndră soață că-și lua. TEODORESCU, P. P. 623. De-mi ești soață credincioasă, Fă la apă că purcezi Și-n fugă să te repezi... La casele Marcului. ALECSANDRI, P. P. 125. 2. (Învechit și popular) Cel care sprijină pe altul într-o întreprindere; colaborator, tovarăș. Dacă e așa, zise țiganca, și eu vă voi fi soață... și apoi lăsați tot lucrul pe mine, că voi face ce voi ști. RETEGANUL, P. II 28. ◊ Fig. [Virtutea este] soață drăgăstoasă în ale păcii. ISPIRESCU, U. 27. 3. (Învechit și popular) Persoană, obiect, faptă asemănătoare alteia; pereche. După ce i să urî boierului de bătut, îl lăsă, spuindu-i că soață la asta să nu mai facă. RETEGANUL, P. III 29. Multe nebune și prăpădite am văzut în lume, dar soață ție nu ți-aș găsi să umblu și noaptea, nu numai ziua. id. ib. IV 6.
5. [Șăineanu, ed. VI] soață f. soție. [Lat. SOCIA].
6. [Scriban] soáță f. (d. soț). Rar azĭ. Tovarășă. Soție (nevastă).
7. [DOOM 3] soață (fam.) s. f., g.-d. art. soaței; pl. soațe
8. [DOOM 2] soață (rar) s. f., g.-d. art. soaței; pl. soațe
9. [IVO-III] soață, -țe.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL