1. [DEX '09] ȘNURUIRE, șnuruiri, s. f. Acțiunea de a șnurui și rezultatul ei; șnuruit1. – V. șnurui.
2. [MDA2] șnuruire sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ri / E: șnurui] 1 Legare a unor registre, dosare etc. cu ajutorul unui șnur (1) petrecut prin fiecare foaie și sigilat la capete, pentru ca foile să nu poată fi sustrase sau înlocuite Si: șnuruială (1), șnuruit1 (1). 2 (Pex) Strângere cu șnur (1) a unor obiecte pentru a se ține împreună Si: șnuruială (2), șnuruit1 (2). 3 (Reg) Împodobire a hainelor cu șnur (1) Si: șnuruială (3), șnuruit1 (3).
3. [DLRLC] ȘNURUIRE, numiri, s. f. Acțiunea de a șnurui.
4. [DEX '09] ȘNURUI, șnuruiesc, vb. IV. Tranz. A lega foile unui registru cu ajutorul unui șnur (1) petrecut prin fiecare foaie și sigilat la capete, pentru ca foile să nu poată fi sustrase sau înlocuite. – Șnur + suf. -ui.
5. [MDA2] șnurui vt [At: MILLO, ap. PR. DRAM. 364 / Pzi: ~esc / E: șnur + -ui] 1 (C. i. registre, dosare etc.) A lega cu ajutorai unui șnur (1) petrecut prin fiecare foaie și sigilat la capete, pentru ca foile să nu poată fi sustrase sau înlocuite Si: (îrg) a șinori. 2 (Pex; c. i. obiecte) A strânge cu șnur (1) pentru a se ține împreună Si: (îrg) a șinori (2). 3 (Reg; c. i. haine) A împodobi cu șnur (1) Si: (reg) a șinori (3).
6. [DEX '98] ȘNURUI, șnuruiesc, vb. IV. Tranz. A lega foile unui registru cu ajutorul unui șnur (1) petrecut prin fiecare foaie și sigilat la capete, pentru ca foile să nu poată fi sustrase sau înlocuite. – șnur + suf. -ui.
7. [DLRLC] ȘNURUI, șnuruiesc, vb. IV. Tranz. A lega foile unui registru cu un șnur petrecut prin fiecare foaie și sigilat la capete, pentru a nu putea fi sustrase sau înlocuite.
8. [Șăineanu, ed. VI] șnuruì v. a lega cu șnur: registrele vor fi șnuruite și parafate.
9. [Scriban] șnuruĭésc v. tr. (d. șnur). Leg cu șnur: a șnurui și a parafa un registru.
10. [DOOM 3] șnuruire s. f., g.-d. art. șnuruirii; pl. șnuruiri
11. [DOOM 2] șnuruire s. f., g.-d. art. șnuruirii; pl. șnuruiri
12. [DOOM 3] șnurui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șnuruiesc, 3 sg. șnuruiește, imperf. 1 șnuruiam; conj. prez. 1 sg. să șnuruiesc, 3 să șnuruiască
13. [DOOM 2] șnurui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 2 pl. șnuruiesc, imperf. 3 sg. șnuruia; conj. prez. 3 să șnuruiască
14. [MDO] șnurui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șnuruiesc, conj. șnuruiască)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL