1. [DEX '09] ȘNIȚEL, șnițele, s. n. Preparat culinar făcut dintr-o felie subțire de carne bătută cu ciocanul de lemn, trecută succesiv prin făină, ou și pesmet și prăjită în grăsime. – Din germ. Schnitzel.
2. [MDA2] șnițel sn [At: ALECSANDRI, T. 127 / V: (reg) snițăle snp / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: ger Schnitzel] 1 (Șîs ~ vienez, ~ pane) Preparat culinar făcut dintr-o felie subțire de carne bătută cu ciocanul (de lemn), trecută succesiv prin făină, ou, pesmet și prăjită în grăsime. 2 (Trs; lpl; îf snițăle) Borhot de sfeclă de zahăr, care servește ca hrană pentru vite.
3. [DEX '98] ȘNIȚEL, șnițele, s. n. Preparat culinar făcut dintr-o felie subțire de carne, bătută cu ciocanul de lemn, trecută succesiv prin făină, ou și pesmet și prăjită în grăsime. – Din germ. Schnitzel.
4. [DLRLC] ȘNIȚEL, șnițele, s. n. Carne tăiată în felii subțiri, bătute cu ciocanul și prăjite în tigaie (de obicei după ce au fost trecute succesiv prin făină, ou bătut și pesmet). Atunci, poate că ai să mănînci șnițel. CAMIL PETRESCU, T. II 67.
5. [DN] ȘNIȚEL s.n. Carne de vițel, de porc, de miel etc. tăiată în felii subțiri, muiată în făină, în ou și în pesmet și prăjită în grăsime. [Pl. -le, -luri. / < germ. Schnitzel].
6. [MDN '00] ȘNIȚEL s. n. felie subțire de carne muiată în făină, ou și pesmet și prăjită în grăsime. (< germ. Schnitzel)
7. [Șăineanu, ed. VI] șnițel n. bucată de carne prăjită în pesmeți: să ne ceară șnițel și supă AL. [Nemț. SCHNITZEL].
8. [Scriban] *șnițel n., pl. e (germ. schnitzel). Friptură prăjită în pesmet pisat.
9. [MDA2] snițăle ssp vz șnițel
10. [DOOM 3] șnițel s. m., pl. șnițele
11. [DOOM 2] șnițel s. m., pl. șnițele
12. [MDO] șnițel
13. [DER] șnițel (-le), s. n. – Un tip de escalop. Germ. Schnitzel (Borcea 209).
14. [Argou] a avea un metru și trei atmosfere / ș-un șnițel expr. (adol., iron.) a fi firav / prizărit
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL