1. [DEX '09] SNAMENIE, snamenii, s. f. (Reg.) Ființă (imaginară) urâtă și rea; iazmă. [Var.: znamenie s. f.] – Cf. sb. znamenje „semn”.
2. [DEX '98] SNAMENIE, snamenii, s. f. (Reg.) Ființă (imaginară) urâtă și rea; iazmă. [Var.: znamenie s. f.] – Cf. scr. znamenje „semn”.
3. [DLRLC] SNAMENIE, snamenii, s. f. (Regional) Pocitanie, sluțenie. A născut fata împăratului șapte snamenii, jumătate om și jumătate cîine. ȘEZ. III 74.
4. [DEX '09] ZNAMENIE s. f. v. snamenie.
5. [MDA2] șnamenie sf vz snamenie
6. [DEXI] znamenie s.f. 1 (reg.) Om (mai ales copil) slab și pocit; pocitanie. ♦ Arătare, monstru. 2 (înv.) Faptă însemnată, ieșită din comun; minune. • pl. -ii. g.-d. -iei. și snamenie, snamină s.f. /<slav. знаменнѥ.
7. [DOOM 3] snamenie (reg.) (desp. -ni-e) s. f., art. snamenia (desp. -ni-a), g.-d. art. snameniei; pl. snamenii, art. snameniile (desp. -ni-i-)
8. [DOOM 2] snamenie (reg.) (-ni-e) s. f., art. snamenia (-ni-a), g.-d. art. snameniei; pl. snamenii, art. snameniile (-ni-i-)
9. [D.Religios] znămenie s. f. v. snamenie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL