1. [MDA2] smicurat, ~ă a [At: LB / Pl: ~ați, ~e / E: smicura] 1 (Îvr) Sfărâmat2 (1). 2 (Îvr; d. boabe de porumb) Dezghiocat2 (3). 3 (Mun; d. oameni) Trist.
2. [MDA2] smicura [At: (a. 1600) CUV. D. BĂTR. II, 149/8 / V: (înv) zm~, (reg) ~ri, m~ / Pzi: smicur / E: ml *exmiculare cf lat micŭla] 1 vt (Îrg) A sfărâma (1). 2 vt (Îrg; c. i. boabe de porumb) A dezghioca (3). 3 vt (Înv) A biciui. 4 vi (Reg) A tremura. 5 vi (Reg) A purta ceva repede înainte și înapoi. 6-7 vri (Mun; d. copii) A scânci.
3. [MDA2] smicuri v vz smicura
4. [MDA2] zmicura v vz smicura
5. [DEXI] zmicura vb. I. v. smicura.
6. [DLRLC] SMICURA, smicur, vb. I. Tranz. A sfărîma în bucăți mici; a dumica, a frînge. (Atestat în forma smicuri) [Șandru] care, de alte dăți, Ar fi smicurit bucăți P-acel om cu-așa cuvinte, Tot rîdea ca scos din minte Și-n batjocură privea Lung la mine. COȘBUC, P. II 213. ♦ A biciui, a lovi. Porunci apoi dă craiul pe pag cu vergi să-l bată, Cu bici în patru plesne s-o smicure pe fată. COȘBUC, P. II 201. – Variantă: smicuri vb. IV.
7. [DLRLC] SMICURI vb. IV v. smicura.
8. [Șăineanu, ed. VI] smicurà v. a sdruncina. [Lat. *EXMICULARE (din MICULA, fărămă)].
9. [Scriban] zmícur, a -á v. tr. (lat. *ex-miculo, -áre, d. micula, dim. d. mica, fărmătură). Trans. vest. Fărămițesc, fărîm, frămînt: a zmicura cașu (BSG. 1937, 96).
10. [IVO-III] smicur.
11. [DER] SMICURA, smicur, vb. I. Tranz. 1. A culege boabele de pe un știulete de porumb; (despre păstăioase) a bate păstăile uscate pentru a separa boabele (de mazăre, etc.). 2. (Fig.) A călca în picioare. (din smîc1, în loc de smicula, ca și în zgribuli > zgriburi; sau din lat. exmicŭlāre < mica)
12. [DAR] smicurat, smicurată, adj. 1. (înv.) sfărâmat, zobit. 2. (înv.; despre boabele de porumb) dezghiocat. 3. (reg.; despre oameni) trist.
13. [DLRLV] ZMICURA vb. (Mold., Criș.) A sfărîma, a zdrobi (în bătaie). A: O zmicurară cu cureale verzi. DOSOFTEI, VS, s. v. smicura. Fu bătut foarte tare, tot trupul zmicurînd. DOSOFTEI, VS, s. v. smicura. C: Căutați o căldare și zmicurați pietri și le băgați în căldare. C 1692, 532r. Etimologie: lat. *exmiculare. Cf. s t o r o h ă n i, ș u p i (2).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL