1. [DEX '09] SMIRNĂ2 s. f. Rășină extrasă din scoarța unui arbore exotic (Styrax benzoin), care arde răspândind un miros caracteristic și care se folosește în medicină, în parfumerie, la ceremoniile religioase și la îmbălsămare. – Din sl. smirna.
2. [MDA2] smirnă2 sf [At: PSALT. 87 / V: (îvp) zm~, (reg) smer~, zmer~ / Pl: ~ne / E: vsl смиръна, ngr σμύρύα] 1 Rășină extrasă din scoarța unui arbore exotic (Styrax benzoin) care, prin ardere, răspândește un miros plăcut caracteristic și care se întrebuințează în medicină, în parfumerie, în ceremoniile religioase și la îmbălsămare Si: benzoe, (înv) miră. 2 (Prc) Miros plăcut și puternic de smirnă2 (1). 3 (Reg) Tămâie. 4 (Bot; reg) Granat (Chrysanthemum parthenium). 5 (Bot; reg) Calapăr (Chrysanthemum balsamita). 6 (Bot; reg) Năfurică (Artemisia annua). 7 (Bot; reg; îc) ~-de-grădină Tămâiță (Chenopidum botrys).
3. [DLRLC] SMIRNĂ2 s. f. Rășină aromatică extrasă din scoarța unui arbore exotic (Styrax benzoin), care arde răspîndind un miros plăcut; are întrebuințări în medicină, în parfumerie, la unele ceremonii religioase etc. Munții Galileii, de unde curge smirnă și tămîie. SEVASTOS, N. 194. Și fumul majestuos De smirnă, de tămîie, din vasele divine, Se urcă către tîmplă în nour luminos. EMINESCU, O. IV 55.
4. [Șăineanu, ed. VI] smirnă f. suc alburiu foarte compact, cu gust dulce și balsamic, arde răspândind un miros plăcut: smirna e întrebuințată în medicină și in ceremoniile bisericești. [De origină slavo-greacă].
5. [Scriban] smírnă și zmírnă f. fără pl. (ngr. și vgr. smýrna și mýrra; vsl. smirŭna, zmirúna, rus. smirna). Rășina scoasă pin inciziunĭ din coaja copaculuĭ stýrax benzoin, care crește pe șesurile și malurile rîurilor din insulele Sonde (Ĭa e un suc albicĭos foarte compact care se solidifică la aer și-șĭ ĭa o coloare cafenie împestrițată cu alb. Are un gust dulce și balsamic, arde răspîndind un miros foarte plăcut șl mulțĭ vaporĭ de acid benzoic și se disolva în alcool și eter. Calitatea eĭ variază după modu extrageriĭ și preparăriĭ și după etatea și originea copaculuĭ. În med. se întrebuințează contra inflamațiunilor cronice ale căilor respiratoriĭ ș. a. În biserică se afumă cu ĭa și se consideră maĭ prețioasă de cît tămîĭa). V. stirac.
6. [MDA2] smernă sf vz smirnă2
7. [MDA2] zmernă sf vz smirnă2
8. [MDA2] zmirnă sf vz smirnă2
9. [Scriban] zmírnă, V. smirnă.
10. [DOOM 3] smirnă2 s. f., g.-d. art. smirnei
11. [DOOM 2] smirnă2 s. f., g.-d. art. smirnei
12. [MDO] smirnă
13. [IVO-III] smirnă, -nei gen. a.
14. [DER] smirnă s. f. – Benzoe, rășină a arborelui Styrax benzoi. – Var. zmirnă. Gr. σμύρνα, parțial prin sl. smirna, smirŭna (Tiktin; cf. Vasmer, Gr., 135).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL