1. [DEX '09] ȘMECHERIE, (2) șmecherii, s. f. 1. Faptul de a fi șmecher. 2. Abilitate de șmecher; vorbă sau faptă de șmecher; șiretlic, vicleșug; escrocherie, fraudă; șmecherlâc. – Șmecher + suf. -ie.
2. [MDA2] șmecherie sf [At: CIHAC II, 390 / V: (reg) șmiche~, șmichir~ / Pl: (7-8) ~ii / E: șmecher + -ie] 1-3 Însușirea de a fi șmecher (1, 3, 5). 4-6 Abilitate de șmecher (1, 3, 5). 7 (Ccr) Faptă de om șmecher (6) Si: șarlatanie (1), șiretlic (1), șmechereală (1), vicleșug, (pop) șmecherlâc, (arg) șpil (3). 8 (Ccr) Vorbă de șmecher (5) Si: șmechereală (2). 9 (Pop; îe) A fi (pus) la ~ A fi dichisit. 10 (Pop; îe) A lua (pe cineva) la ~ A trata pe cineva șmecherește (3).
3. [DEX '98] ȘMECHERIE, șmecherii, s. f. Faptul de a fi șmecher. ♦ Abilitate de șmecher; vorbă sau faptă de șmecher; șiretlic, vicleșug; escrocherie, fraudă; șmecherlâc. – Șmecher + suf. -ie.
4. [DLRLC] ȘMECHERIE, șmecherii, s. f. Faptul de a fi șmecher; vorbă sau faptă de șmecher; șiretlic, vicleșug, stratagemă. Numai cu șmecherii umblă. SADOVEANU, O. VII 330. Porniră împreună, fiecare cu cîte două urcioare și aide, aide, de vorbă ajunseră la fîntîna ielelor. Aci fata umblă cu șmecherii. ISPIRESCU, L. 324.
5. [Șăineanu, ed. VI] șmecherie f. șiretlic: fata umblă cu șmecherie ISP.
6. [Scriban] șmecheríe f. (d. șmecher). Fam. Șarlatanie, înșelătorie: a umbla cu șmecheriĭ, a pricepe șmecheria. – Și șmichirie (est). V. teșmecherie și măĭestrie.
7. [MDA2] șmicherie sf vz șmecherie
8. [MDA2] șmichirie sf vz șmecherie
9. [DOOM 3] șmecherie s. f., art. șmecheria, g.-d. art. șmecheriei; (fapte) pl. șmecherii, art. șmecheriile (desp. -ri-i-)
10. [DOOM 2] șmecherie s. f., art. șmecheria, g.-d. art. șmecheriei; (fapte) pl. șmecherii, art. șmecheriile
11. [Argou] șmecherie, șmecherii s. f. 1. faptul de a fi șmecher. 2. abilitate de șmecher. 3. vorbă sau faptă de șmecher. 4. șiretlic, vicleșug. 5. escrocherie, fraudă. 6. accesorii (mai ales la aparatură electronică) 7. obiect greu de definit.
12. [Argou] ȘMECHERIE chichirez, găselniță, halardeală, merchez, moftologie, nasabțigen, șmerchez.
13. [Argou] a vorbi la asuceală / la caterincă / la ciorănie / la derută / la mișto / la șme / la șmecherie / la ușcheală expr. (intl.) a lua peste picior; a vorbi argotic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL