1. [DEX '09] SMĂLTUI vb. IV v. smălțui.
2. [DEX '09] SMĂLȚUI, smălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi un obiect cu un strat de smalț; a emaila. 2. Fig. A smălța. [Var.: (înv.) smăltui vb. IV] – Smalț + suf. -ui.
3. [MDA2] jămălțui v vz smălțui
4. [MDA2] jămulțui[1] v vz zmălțui
5. [MDA2] smăltui v vz smălțui
6. [MDA2] smălțui vt [At: ANON. CAR. / V: (îrg) zm~, (înv) ~ltui, șmălțui, zemălciui, (reg) smănțui, smântui, jăm~, jm~, jum~, măltui,[1] zmăltui, zmănțui / Pzi: ~esc / E: smalț + -ui] 1 (C. i. obiecte de metal sau de ceramică) A acoperi cu un strat de smalț (1) Si: a emaila, a glazura (3). 2 (Fig) A smălța. 3 (Rar; c. i. dantură) A da lustru.
7. [MDA2] smănțui v vz smălțui
8. [MDA2] smântui v vz smălțui
9. [MDA2] șmălțui v vz smălțui
10. [MDA2] zemălciui v vz smălțui
11. [MDA2] zmăltui v vz smălțui
12. [MDA2] zmălțui v vz smălțui
13. [MDA2] zmănțui v vz smălțui
14. [DEXI] zmălțui vb. IV. v. smălțui.
15. [DLRLC] SMĂLȚUI, smălțuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A acoperi obiecte de metal sau de ceramică cu un strat de smalț; a emaila. [Robinson] au voit a cerca nu cumva putea smălțui oalele și tigăile. DRĂGHICI, R. 133. 2. A împestrița cu culori vii; a colora, a împodobi. V. smălța. Frunza deasă smălțuiește nalta, verdea boltitură. EMINESCU, O. IV 129. Cîteva colibe și o bisericuță de bîrne, semănate printr-o pajiște smălțuită cu flori. ODOBESCU, S. III 172. – Variantă: smăltui (ALEXANDRESCU, M. 45), vb. IV.
16. [Șăineanu, ed. VI] smălțuì v. 1. a înfrumuseța cu smalț; 2. a lustrui dinții; 3. fig. a smălta: (stelele) ce smălțuiau seninul cereștilor câmpii GR. AL.
17. [Scriban] jămălțuiésc V. smălțuĭesc.
18. [Scriban] jmălțuĭésc V. smălțuĭesc.
19. [Scriban] jumălțuĭésc V. smălțuĭesc.
20. [Scriban] smălțuĭésc și zmălțuĭésc v. tr. (d. smalț). Acoper cu smalț: a smălțai oalele. Fig. Smălțez, Împodobesc cu diferite colorĭ: florile smălțuĭaŭ cîmpu. – Și smănț- și zmănț- (vest) și jmălț-, jămălț- și jumălț- (est).
21. [Scriban] zmălțuĭésc, zmănțuĭésc, V. smălțuĭesc.
22. [DOOM 3] smălțui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smălțuiesc, 3 sg. smălțuiește, imperf. 1 smălțuiam; conj. prez. 1 sg. să smălțuiesc, 3 să smălțuiască
23. [DOOM 2] smălțui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smălțuiesc, imperf. 3 sg. smălțuia; conj. prez. 3 să smălțuiască
24. [MDO] smălțui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smălțuiesc, conj. smălțuiască)
25. [IVO-III] smălțuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL