1. [DEX '09] SLUJBAȘ, -Ă, slujbași, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană angajată într-o slujbă (I 1). – Slujbă + suf. -aș.
2. [MDA2] slujbaș, ~ă sm, (rar) sf [At: (sfârșitul sec. XVIII) LET. III, 198/13 / Pl: ~i, ~e / E: slujbă + -aș] 1 Persoană care deține o slujbă (1) Si: (pfm) lefegiu, simbriaș (1), (îrg) năiemnic, (înv) supus, (reg) lefar, lefaș, năimitor Vz angajat, năimit2, salariat. 2 (Asr; spc) Funcționar. 3 (Reg; pex) Argat (1).
3. [DLRLC] SLUJBAȘ, -Ă, slujbași, -e, s. m. și f. (Rar la feminin) Persoană angajată într-o slujbă (în special publică). V. funcționar. Slujbașul scria cu repeziciune ceva, se oprea din cînd în cînd, cetea, ștergea cu condeiul, iar scria și iar se oprea. SADOVEANU, O. VIII 42. Cu un gest imperios îndărătnicul și conservatorul slujbaș făcea oamenilor semn să intre în lan, așa cum apucase dumnealui din vremuri. ANGHEL, PR. 84. Într-o republică, poporul nu ascultă decît de slujbașii aleși de dînsul. BĂLCESCU, O. I 350.
4. [Șăineanu, ed. VI] slujbaș m. funcționar.
5. [Scriban] slujbáș m.(d. slujbă cu suf. -aș, de unde vine și bg. službaš). Funcționar.
6. [DOOM 3] slujbaș s. m., pl. slujbași
7. [DOOM 2] slujbaș s. m., pl. slujbași
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL