1. [DEX '09] SLUGULIȚĂ, slugulițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui slugă; sluguță. – Slugă + suf. -uliță.
2. [MDA2] sluguliță sf, (reg) sm [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~țe / E: slugă + -uliță] 1-2 (Pop; șhp) Slugă (1) mică și drăguță Si: (reg) slugulice (1-2), (reg) sluguță (1-2).
3. [DEX '98] SLUGULIȚĂ, slugulițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui slugă; sluguță. – Slugă + suf. -uliță.
4. [DLRLC] SLUGULIȚĂ, slugulițe, s. f. Diminutiv al lui slugă; sluguță. Și pe toți să-i spînzurați, Pe Golea să mi-l iertați, Să-l punem d-o sluguliță, Colea-n vale la portiță. PĂSCULESCU, L. P. 274. Ș-au trimes o sluguliță, Să-i deie puica guriță. SEVASTOS, C. 112. Și ei, mări, ce-mi făcea? Slugulițele ce-avea, Călărașii ce-i slujea, Ei la babă-i trimetea. TEODORESCU, P. P. 522.
5. [DOOM 3] sluguliță (pop.) s. f., g.-d. art. sluguliței; pl. slugulițe
6. [DOOM 2] sluguliță (pop.) s. f., g.-d. art. sluguliței; pl. slugulițe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL