1. [DEX '09] SLUGĂRIME s. f. (Rar; colectiv) Mulțime de slugi; slujitorime, argățime. – Slugă + suf. -ărime.
2. [MDA2] slugărime sf [At: VALIAN, V. / E: slugă + -ărime] (Asr; csc) Mulțime de slugi (1) Si: (pop) slugăret, (înv) slugărit1 (8), servitorime, slujitorime.
3. [DLRLC] SLUGĂRIME s. f. (Cu sens colectiv) Mulțime de slugi; argățime, slujitorime. Boierul a și început a iscodi slugărimea, să afle ce făcuse Manlache. POPA, V. 60.
4. [Scriban] slugăríme f. (d. slugă). Defav. Mulțime de slugĭ, servitorime: slugărimea capitaleĭ.
5. [DOOM 3] slugărime (rar) s. f., g.-d. art. slugărimii
6. [DOOM 2] slugărime (rar) s. f., g.-d. art. slugărimii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL