1. [DEX '09] SLUGĂRIE s. f. 1. Faptul de a slugări; condiție de slugă; slugărit. 2. Fig. Lipsă de demnitate; servilism, slugărnicie, ploconeală. – Slugar (înv. „slugă” < bg.) + suf. -ie.
2. [MDA2] slugărie sf [At: POLIZU / Pl: ~ii / E: slugar + -ie] 1-7 Slugăreală (1-3, 5-8).
3. [DEX '98] SLUGĂRIE s. f. 1. Faptul de a slugări; condiție de slugă; slugărit. 2. Fig. Lipsă de demnitate; servilism, slugărnicie, ploconeală. – Slugar (Înv. „slugă” < bg.) + suf. -ie.
4. [DLRLC] SLUGĂRIE s. f. 1. Faptul de a slugări; condiție de slugă; slugărit. M-am săturat de atîta slugărie. DUNĂREANU, N. 37. L-o trimis cioban la capre... numai ca să-și mîntuiască anul de slugărie. ȘEZ. VII 142. 2. Fig. Lipsă de demnitate, servilism; slugărnicie. Să-l demoralizeze și să-l ție în slugărie. NEGRUZZI, S. I 288. Mînați de duhul slugăriei și al ambiției, să nu se lepede cu încetul de naționalitatea lor. BĂLCESCU, O. II 296.
5. [Șăineanu, ed. VI] slugărie f. servitute, servilism.
6. [Scriban] slugăríe f. (d. slugă). Defav. Vĭață de slugă: m’am săturat de slugărie.
7. [DOOM 3] slugărie (rar) s. f., art. slugăria, g.-d. slugării, art. slugăriei
8. [DOOM 2] slugărie s. f., art. slugăria, g.-d. slugării, art. slugăriei
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL