1. [DEX '09] SLUGĂRI, slugăresc, vb. IV. 1. Intranz. A munci ca slugă la un stăpân; a argăți, a sluji, a slugărnici. ♦ Fig. A fi servil față de cineva; a se înjosi, a se umili. 2. Tranz. A servi pe cineva, stând în preajma lui (executându-i cu umilință ordinele, împlinindu-i dorințele); a fi la discreția cuiva. – Din slugar (înv. „slugă” < bg.).
2. [MDA2] slugări [At: ANON. CAR. / Pzi: ~resc / E: slugă + -ări] 1 vi A sluji (2). 2 vt A se folosi de cineva sau de ceva ca slugă (1) Si: (rar) a slugărnici (2). 3 vi (Pop) A se folosi de ceva. 4 vr (Înv; d. oameni; udp „cu”) A se sluji (4). 5 vt (D. bani) A câștiga slugărind (1). 6 vi (Fig) A se înjosi. 7 vt (Pfm; c. i. persoane) A sta mereu după cineva (executându-i cu supunere ordinele, îndeplinindu-i toate dorințele etc.) Si: (rar) a slugărnici (7). 8 vt (Pfm; c. i. persoane) A fi (mereu) la dispoziția cuiva Si: (rar) a slugărnici (8). 9 vi (Îvr) A sluji (6).
3. [DLRLC] SLUGĂRI, slugăresc, vb. IV. 1. Intranz. A munci ca slugă la un stăpîn; a argăți, a sluji. Își luaseră lumea în cap de mici, slugăriseră pe la stăpîni. STANCU, D. 6. Se pomenise de mic copil fără părinți și slugărise pe la străini. SANDU-ALDEA, U. P. 13. N-o putea uita pe baba la care intrase să slugărească trei ani. CARAGIALE, O. III 28. ♦ Fig. A fi servil față de cineva; a se umili. Această-a noastră țară nu știe-a slugări. ALECSANDRI, T. II 74. 2. Tranz. A servi pe cineva, stînd în preajma lui, executîndu-i cu umilință ordinele, împlinindu-i dorințele. N-ai fost vrednic să-ți găsești o nevastă... de-am rămas să te slugăresc eu, femeie bătrînă și slabă. C. PETRESCU, R. DR. 20. Nevastă-sa... îl slugărea ca o roabă. M. I. CARAGIALE, C. 12. Lăsai mica să mai crească, Pe părinți să slugărească. ȘEZ. VII 163.
4. [Șăineanu, ed. VI] slugărì v. a fi slugă: nu știe a slugări AL.
5. [MDA2] slugăresc, ~ească a [At: FM (1840), 271/29 / Pl: ~ești / E: slugar + -esc] 1 (Asr) De slugă (1). 2 Care aparține unei slugi (1). 3 (Îvr; d. oameni) Slugarnic (1).
6. [Scriban] 2) slugărésc v. tr. (d. slugă sau bg. slugar, slugă). Defav. Servesc un om uricĭos orĭ care nu merită serviciĭ: m’am săturat de cînd vă tot slugăresc. V. intr. Trăĭesc ca slugă păcătoasă orĭ la stăpînĭ păcătoșĭ: slugărise mulțĭ anĭ.
7. [DOOM 3] slugări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slugăresc, 3 sg. slugărește, imperf. 1 slugăream; conj. prez. 1 sg. să slugăresc, 3 să slugărească
8. [DOOM 2] slugări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slugăresc, imperf. 3 sg. slugărea; conj. prez. 3 să slugărească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL