1. [DEX '09] SLOMNIRE, slomniri, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a slomni și rezultatul ei. – V. slomni.
2. [DEX '98] SLOMNIRE, slomniri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a slomni și rezultatul ei. – V. slomni.
3. [DLRLC] SLOMNIRE, slomniri, s. f. Acțiunea de a slomni.
4. [DEX '09] SLOMNI, slomnesc, vb. IV. (înv. și reg.) 1. Tranz. A rosti vorbele cu oarecare greutate, a îngăima. 2. Intranz. (Despre lumini, culori) A se ivi, a se distinge (încet, cu greutate); a apărea, a se arăta; a miji. – Din sl. sŭlognja „silabă”.
5. [DEX '98] SLOMNI, slomnesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A rosti vorbele cu oarecare greutate, a îngăima. 2. Intranz. (Despre lumini, culori) A se ivi, a se distinge (încet, cu greutate); a apărea, a se arăta; a miji. – Din sl. sŭlognja „silabă”.
6. [DLRLC] SLOMNI, slomnesc, vb. IV. 1. Tranz. A rosti vorbele cu oarecare greutate; a îngăima. Bolborosi cîteva cuvinte nedeslușite; mușcă în vînt cu gingiile albe și izbuti să slomnească: Nu te uita... închide ochii. DELAVRANCEA, H. T. 42. 2. Intranz. (Despre lumini, culori) A se ivi (încet, cu greutate), a apărea, a se arăta; a miji. În umerii obrajilor slomnea acea roșeață veștedă a ofticoșilor. VLAHUȚĂ, N. 150. Departe, dinspre curmătura Oltețului, slomnește pe poalele cerului lumina albă a zorilor. id., la TDRG. ◊ (Prin analogie) Un surîs îi slomni în ochii săi. DELAVRANCEA, S. 115.
7. [Șăineanu, ed. VI] slomnì v. 1. a silabisi: d’a cunoaște nițică carte, da numai d’ar slomni CR.; 2. fig. a apare: un surâs îi slomni în ochi. [Contras din slovenì].
8. [DOOM 3] slomnire (înv., reg.) s. f., g.-d. art. slomnirii; pl. slomniri
9. [DOOM 2] slomnire (înv., reg.) s. f., g.-d. art. slomnirii; pl. slomniri
10. [DOOM 3] slomni (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slomnesc, 3 sg. slomnește, imperf. 1 slomneam; conj. prez. 1 sg. să slomnesc, 3 să slomnească
11. [DOOM 2] slomni (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slomnesc, imperf. 3 sg. slomnea; conj. prez. 3 să slomnească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL