1. [MDA2] șleuit, ~ă a [At: SĂM. II, 503 / P: șle-u~ / Pl: ~iți, ~e / E: șleau2] (Reg) 1 (D. drumuri) Cu urme adânci lăsate de roțile vehiculelor. 2 (D. iarbă) Cosită neuniform.
2. [DLRLC] ȘLEUIT, -Ă, șleuiți,. -te, adj. (Despre drumuri) Șănțuit, brăzdat; (despre iarbă) cosită inegal. Văzînd iarbă șleuită, de coasă nepotrivită. TEODORESCU, P. P. 601.
3. [DLRM] ȘLEUIT, -Ă, șleuiți, -te, adj. (Despre drumuri) Șănțuit, brăzdat; (despre iarbă) cosit inegal. – Din șleau1.
4. [DAR] șleuit, șleuită, adj. (reg.) 1. (despre drumuri) cu urme adânci lăsate de roțile vehiculelor. 2. (despre iarbă) cosită cu neregularități.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL