1. [DEX '09] ȘLEFUITOR, -OARE, șlefuitori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în șlefuire. [Pr.: -fu-i-] – Șlefui + suf. -tor.
2. [MDA2] șlefuitor, ~oare [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 130 / P: ~fu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: șlefui1 + -tor] 1 a (D. instrumente) Care servește la șlefuit1 (1-2). 2 sm Persoană specializată în șlefuire (1-2).
3. [DLRLC] ȘLEFUITOR, șlefuitori, s. m. Muncitor specializat în șlefuit. Aplecat peste o cruce sau lespede aspră, cum e sarea grunjoasă, lucrează aici cu bucata Niță șlefuitorul. I. BOTEZ, ȘC. 203.
4. [DOOM 3] șlefuitor (desp. -fu-i-) adj. m., s. m., pl. șlefuitori; adj. f., s. f. sg. și pl. șlefuitoare
5. [DOOM 2] !șlefuitor (-fu-i-) adj. m., s. m., pl. șlefuitori; adj. f., s. f. sg. și pl. șlefuitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL