1. [MDA2] slătioara sfa [At: VARONE, D, 145 / Pl: ? / E: np Slatina + -ioara] (Reg) 1 Horă nedefinită mai îndeaproape. 2 Melodie după care se execută slătioara (1).
2. [MDA2] slătioară sf [At: DDRF / Pl: ~oare / E: slatină + -ioară] 1-2 (Șhp) Slatină (1) (mică).
3. [DE] MĂGURA SLĂTIOAREI, masiv deluros în zona subcarpatică olteană, situat între cursurile superioare ale văilor Cerna (la V) și Luncavăț (la E), alcătuit din depozite argiloase și nisipoase. Mărginește la SV depr. Horezu. Alt. max.: 769 m.
4. [DE] SLĂTIOARELE, Schitul ~ v. Ocnele Mari.
5. [DAR] slătioara s.f. art. (reg.) numele unei hore; melodia după care se execută această horă.
6. [DRAM 2021] slătioáră, slătioare, s.f. (reg.) Pârâu cu apă sărată. ■ (top.) Slătioara, pârâu ce izvorăște de la poalele Sermeteșului (1.306 m) și se varsă în Iza; Slătioara, sat aparținător de com. Strâmtura. – Din slatină „apă sărată” + suf. -ioară (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL