1. [DEX '09] SLĂBUȚ, -Ă, slăbuți, -e, adj. Diminutiv al lui slab. – Slab + suf. -uț.
2. [MDA2] slăbuț, ~ă [At: ȚICHINDEAL, F. 38/21 / Pl: ~uți, ~e / E: slab + -uț] 1-14 a (Șhp) Cam slab (2, 7, 9, 13, 21, 23, 36). 15 a (Rar; d. așezări sau colectivități umane, d. teritorii) Sărăcăcios (6). 16-17 a, av (D. îmbrăcăminte) Sărăcăcios (6). 18-19 a, sm (Cam) slab (43).
3. [DLRLC] SLĂBUȚ, -Ă, slăbuți, -e, adj. Diminutiv al lui slab. 1. v. slab (1). E cam slăbuț, tare negricios, cu ochi mari și căpșorul lunguieț. CAMIL PETRESCU, O. I 11. Dan, slăbuț, sfiicios cu lumea, pururea gînditor, contemplativ, figură și temperament de artist. VLAHUȚĂ, O. A. 263. Plimbă-mi-se, plimbă Două tinerele, Două cumnățele. Una mi-este grasă... Alta mai slăbuță. TEODORESCU, P. P. 328. 2. v. slab (3). Venind astfel zilnic în casă, Marioara i-a mărturisit că se simte slăbuță la limba romînă și ar avea nevoie de o meditație serioasă. REBREANU, R. I 24. Schiller este... în «Tîlharii» un slăbuț dramaturg. CARAGIALE, N. F. 8. 3. (Despre îmbrăcăminte) Sărăcăcios. (Adverbial) Nu s-ar fi prăpădit el de grija gazdelor, dacă nu s-ar fi sfiit să meargă cu Iuga la vreun restaurant mare, îmbrăcat slăbuț cum era. REBREANU, R. I 22.
4. [MDA2] zlăbuț[1], ~ă a vz slăbuț
5. [DOOM 3] slăbuț adj. m., pl. slăbuți; f. slăbuță, pl. slăbuțe
6. [DOOM 2] slăbuț adj. m., pl. slăbuți; f. slăbuță, pl. slăbuțe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL