1. [DEX '09] SITUARE, situări, s. f. Acțiunea de a (se) situa și rezultatul ei. [Pr.: -tu-a-] – V. situa.
2. [MDA2] situare sf [At: RUS, I. I, 60/24 / P: ~tu-a~ / Pl: ~uări / E: situa] 1 Existență într-un anumit loc Si: așezare (1), (asr) situație (1), amplasare, fixare (2), localizare, plasare, stabilire. 2 Includere într-un ansamblu, într-o categorie etc. 3 Ocupare a unui loc într-o ierarhie. 4 (Pex) Luare a unei anumite atitudini față de o problemă dată. 5 Acționare de pe o anumită poziție. 6 Existența într-un anumit moment istoric Si: așezare, amplasare, fixare, localizare, plasare, stabilire, situație.
3. [DLRLC] SITUARE, situări, s. f. Acțiunea de a se situa; luare de poziție într-o problemă dată.
4. [DLRM] SITUARE, situări, s. f. Acțiunea de a (se) situa.
5. [DN] SITUARE s.f. Acțiunea de a (se) situa și rezultatul ei; poziție, așezare. [< situa].
6. [DEX '09] SITUA, situez, vb. I. Refl. A ocupa un anumit loc într-o ordine, într-o ierarhie; p. ext. a lua o anumită atitudine față de o problemă dată; a acționa de pe o anumită poziție. ♦ Tranz. A așeza într-un anumit loc; a indica, a desemna locul cuiva. [Pr.: -tu-a] – Din fr. situer.
7. [MDA2] situa vtr [At: CR (1836), 1531/12 / P: ~tu-a / Pzi: ~uez / E: fr situer] 1-2 vtr A (se) așeza într-un anumit loc Si: a (se) amplasa, a (se) fixa (4-5), a (se) localiza, a (se) plasa2, a (se) pune, a (se) stabili. 3-4 vtr A (se) include într-un ansamblu, într-o categorie etc. 5-6 vtrf A ocupa sau a face să ocupe un anumit loc într-o ierarhie Si: a (se) fixa, a (se) stabili. 7-8 vtrf (Pex) A lua sau a face să ia o anumită atitudine față de o problemă dată. 9-10 vtrf (Pex) A acționa sau a face să acționeze de pe o anumită poziție. 11-12 vtr (C. i. fapte, evenimente etc.) A exista sau a face să existe într-o anumită într-un anumit moment istoric Si: a (se) așeza (13-14) , a (se) amplasa, a (se) fixa, a (se) localiza, a (se) plasa2, a (se) pune, a (se) stabili.
8. [DLRLC] SITUA, situez, vb. I. Refl. A ocupa un anumit loc în spațiu (sau într-o ordine, într-o ierarhie); p. ext. a lua o anumită atitudine față de o problemă dată. Satul ei era situat pe o înălțime de unde ochiul vedea o întindere de două ore. BOLINTINEANU, O. 413. Casa era situată pe vîrful dealului. id. ib. 413.
9. [DLRM] SITUA, situez, vb. I. Refl. A ocupa un anumit loc într-o ordine, într-o ierarhie; p. ext. a lua o anumită atitudine față de o problemă dată; a activa de pe o anumită poziție. ♦ Tranz. A așeza într-un anumit loc; a desemna locul cuiva. – Fr. situer.
10. [DN] SITUA vb. I. refl. A ocupa un anumit loc într-o ordine; (p. ext.) a lua o atitudine, a activa de pe o anumită poziție. ♦ tr. A așeza într-un anumit loc. [Pron. -tu-a, p. i. 3,6 -uează, ger. -uînd. / < fr. situer, it. situare, cf. lat. situs – așezare].
11. [MDN '00] SITUA vb. I. refl. a ocupa un anumit loc într-o ordine; (p. ext.) a lua o atitudine. II. tr. a așeza într-un anumit loc. (< fr. situer)
12. [Scriban] situéz v. tr. (fr. situer, în latina scolastică situare, d. situs, situațiune). Așez, pun (vorbind de un oraș, o casă). Consider că e în cutare loc pe hartă.
13. [DOOM 3] situare (desp. -tu-a-) s. f., g.-d. art. situării (desp. -tu-ă-); pl. situări
14. [DOOM 2] situare (-tu-a-) s. f., g.-d. art. situării (-tu-ă-); pl. situări
15. [DOOM 3] situa (a ~) (desp. -tu-a) vb., ind. prez. 1 sg. situez (desp. -tu-ez), 3 situează (desp. -tu-ea-), 1 pl. situăm (desp. -tu-ăm); conj. prez. 1 sg. să situez, 3 să situeze; ger. situând (desp. -tu-ând)
16. [DOOM 2] situa (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 situează, 1 pl. situăm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să situeze (-tu-e-); ger. situând (-tu-ând)
17. [MDO] situa (ind. prez. 1 sg. situez, 3 sg. și pl. situează)
18. [IVO-III] situez, -uează 3, -ueze 3 conj., -uam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL