[DER] siromah (-hi), s. m. – Muncitor. Indica (sec. XV-XVII) o categorie fiscală de locuitori din Munt. și din Mold., care nu plăteau dări în chip de proprietari, ci numai ca muncitori manuali, agricultori sau negustori. Sensul lui juridic și administrativ este paralel cu cel de sirac sau sărac. Gr. χειρομάχος, prin intermediul sl. siromachŭ (Giurescu, R. istorică, XIII, 23-43). Cf. sărman.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL