1. [MDA2] sirepie sfs [At: CORESI, EV. 364 / E: sireap + -ie] 1 (Rar) Însușire a unui cal sireap (3) Si: sălbăticie (2). 2 (Înv) Cruzime (2). 4 (Înv) Răutate.
2. [Scriban] sirepíe f. (d. sireap). Vechĭ. Ferocitate, sălbătăcie. Azĭ. Impetuozitate (a cailor sirepĭ).
3. [DLRLV] SIREPIE s.f. (Mold.) Cruzime, răutate. Scoală-te, Doamne, de-i îngrozeaște Și sirepia le potoleaște. DOSOFTEI, PS. Atîta le-au îmblinzit și le-au domolit . . ., cît din cea veache si de fire a lor sirepie macar o picătură nu le-au rămas. CANTEMIR, HR.; cf. DOSOFTEI, VS. Etimologie: sireap + suf. -ie. Vezi și sireap. Cf. c u m p l i c i u n e.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL