1. [DEX '09] ȘIRETLIC, șiretlicuri, s. n. Procedeu, faptă de om șiret2; truc folosit pentru a înșela buna-credință a cuiva; șmecherie, vicleșug. – Din tc. șirretlik.
2. [MDA2] șiretlic sn [At: CANTEMIR, S. M. 279/2 / V: (reg) șârâclâc, șereclic, șeretlâc, șeret~, ~ecl~, ~ricl~, ~rit~, ~ritric, (înv) ~lâc / Pl: (1-4) ~uri / E: tc șirretlik] 1 Procedeu folosit de un om șiret3 (2) Si: stratagemă, subterfugiu, șarlatanie (1), șiretenie1 (6), tertip, truc, vicleșug, (reg) marghiolie, șotie (2), șurub (16), șurubărie2. 2 (Pop; îe) A o întoarce Ia - A recurge la șiretlic (1). 3 (Îvr; îf șeretlic) Uneltire. 4 Mijloc ingenios de a rezolva o dificultate (într-o meserie). 5 (Rar) Șiretenie1 (5).
3. [DLRLC] ȘIRETLIC, șiretlicuri, s. n. Procedeu de om șiret, truc folosit pentru a înșela buna-credință a cuiva; șmecherie, vicleșug. Negru, cocoșat și lacom, un izvor de șiretlicuri. EMINESCU, O. I 150. ◊ Expr. A o întoarce la șiretlic v. întoarce (II 1). – Variante: șiretlîc (GORJAN, H. II 194), șireclic, șiriclic (CONTEMPORANUL, II 253) s. n.
4. [Șăineanu, ed. VI] șiretlic n. apucătură șireată, vicleșug: o întoarse însă la șiretlic ISP. [Turc. ȘIRRETLIK, șicană].
5. [Scriban] șiretlíc n., pl. urĭ (turc. șirretlik). Faptă de șiret: șiretlicurile vulpiĭ. – Și șireclíc, -iclíc. Vechĭ și șer-.
6. [MDA2] șârâclâc sn vz șiretlic
7. [MDA2] șereclic sn vz șiretlic
8. [MDA2] șeretlâc sn vz șiretlic
9. [MDA2] șeretlic sn vz șiretlic
10. [MDA2] șireclic sn vz șiretlic
11. [MDA2] șiretlâc sn vz șiretlic
12. [MDA2] șiriclic sn vz șiretlic
13. [MDA2] șiritlic sn vz șiretlic
14. [MDA2] șiritric sn vz șiretlic
15. [DLRLC] ȘIRECLIC s. n. v. șiretlic.
16. [DLRLC] ȘIRETLÎC s. n. v. șiretlic.
17. [DLRLC] ȘIRICLIC s. n. v. șiretlic.
18. [Scriban] șereclíc, -tlíc, V. șiretlic.
19. [DOOM 3] șiretlic (desp. -re-tlic) s. n., pl. șiretlicuri
20. [DOOM 2] șiretlic (-re-tlic) s. n., pl. șiretlicuri
21. [MDO] șiretlic
22. [IVO-III] șiretlic, -curi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL