1. [DEX '09] SĂRAC, -Ă, săraci, -ce, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu are avere, care este lipsit de bunurile materiale necesare vieții; sărman, nevoiaș. ◊ Expr. Sărac și curat, se spune despre cei care preferă să rămână săraci (1) decât să se îmbogățească prin mijloace necinstite. ♦ (Substantivat) Cerșetor. ♦ (Despre lucruri) Care reflectă sărăcia; sărăcăcios. 2. (Despre țări, orașe) Lipsit de bunuri materiale (mai ales naturale), populat cu oameni puțin avuți. ♦ (Despre sol, terenuri) Care este puțin productiv; neroditor. 3. (Mai ales cu determinări introduse prin prep. „de”) Lipsit de..., fără... ◊ Loc. adj. Sărac cu duhul = lipsit de inteligență, de spirit; prost. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. „în”) Care posedă ceva în cantitate nesatisfăcătoare. ♦ Care este în cantitate mică, puțin, insuficient. ♦ (Despre limbă) Care are vocabular redus, care posedă insuficiente mijloace de expresie. ♦ Fig. Lipsit de conținut; inexpresiv. Stil sărac. 4. (Despre surse de lumină) Lipsit de intensitate; slab. 5. (Despre plante, vegetație) Lipsit de vigoare, pipernicit, firav. 6. Lipsit de fast, modest, simplu; banal, mediocru. 7. (Exprimă compătimire față de cineva sau de ceva) Biet, sărman, nenorocit, sărăcan. [Var.: (pop.) sireac, -ă adj.] – Din bg., sb. sirak.
2. [MDA2] sărac, ~ă [At: PSALT. HUR. 55/23 / V: (pop) sireac, (îrg) ser~, (înv) sir~, (reg) sălac, săleac, sileac[1] / Pl: ~aci, ~ace (reg) ~aji / E: slv сиракъ] 1-2 smf, a (Îrg) (Copil) orfan. 3 a (Înv; îe) A rămâne ~ de (cineva) A pierde o ființă dragă (care a decedat). 4-5 smf, a (Înv) Văduv. 6-7 smf, a (Om) lipsit de avere (sau de bunurile materiale necesare vieții) Si: nevoiaș, sărman (1-2), (liv) mizer, (îvp) neavut, nenorocit, (pfm) nepricopsit, (îrg) mișel, (înv) measer, neputernic, neputincios, (reg) sărăcoi, obielos, pământit, (dep) păduchios. 8-9 smf, a (Pex) (Om) care face parte din clasa socială (cea mai) de jos Si: (înv) sărman (3-4). 10-11 smf, a (Pex) (Om) de condiție socială modestă Si: (pop) prost, (înv) sărman (5-6). 12-13 smf, a (Pex) (Om) fără rang Si: (înv) sărman (7-8). 14-15 a (Reg; îs) ~u și bogatu (Melodie după care se execută) un anumit tip de horă. 16 a (Îs) Steaua ~ului Steaua polară. 17 smf (Pop) Cerșetor (1). 18 a (D. așezări sau colectivități omenești, d. ținuturi, teritorii etc.) Care are insuficiente bunuri materiale (naturale) Si: sărăcăcios (3), sărman (10), (reg) sărăcios2 (2). 19 a D. așezări sau colectivități omenești, d. ținuturi, teritorii etc.) Cu oameni săraci (7) Si: (înv) sărman (11), (reg) sărăcăcios (4). 20 a Care reflectă sărăcie (3) Si: sărăcăcios (6), (reg) sărăcios (3). 21 a Specific omului sărac (7) Si: sărăcăcios (7). 22 a De om sărac Si: sărăcăcios (8), mizerabil, (rar) meschin, (liv) mizer, (înv) sărăcesc, (reg) sărăcios2 (4), (îvr) mizericos. 23 av Cu sărăcie (3). 24 a (Pgn; udp „în”) Care posedă, conține ceva (altceva decât bunuri materiale necesare existenței) în cantitate nesatisfăcătoare, insuficientă, redusă Si: sărăcăcios (9). 25 a (Spc; d. limbă) Care are un vocabular redus (sau insuficiente mijloace de expresie). 26 a Care există în cantitate sau în măsură (prea) mică, în număr (foarte) redus Si: insuficient. 27 a (Pgn; rar; udp „de”) Care este lipsit (în totalitate sau în parte) de... Si: (înv) sărman (12). 28 a (Sens curent; d. oameni; îe) ~ cu duhul sau (rar) ~ de duh Prost. 29 a (D. atitudinea, manifestările, însușirile oamenilor; îae) Care denotă prostie. 30 a (Îae) De om prost. 31 a (Înv; îe) ~ de viață Plăpând și bolnăvicios. 32 a (D. pământ, sol) Care este lipsit de componenți care îl fac propriu pentru agricultură Si: neroditor, nefertil, (rar) sărăcăcios (10), (reg) macru, searbăd1. 33 (D. ani) Cu recoltă slabă, insuficientă. 34 a (D. plante, vegetație etc.) Care este lipsit de vigoare, pipernicit, firav Si: (rar) sărăcăcios (13). 35 a (D. lumină și surse de lumină sau de căldură) Care are un grad redus de intensitate Si: slab. 36 av (D. lumină și surse de lumină sau de căldură) Cu intensitate redusă. 37 a Care are calitate sau valoare modestă, scăzută, de calitate inferioară Si: sărăcăcios (14), (înv) sărăcesc (4). 38 a Cu aspect (extrem de) modest Si: sărăcăcios (15), (înv) sărăcesc (5). 39 a Care este lipsit de fast Si: sărăcăcios (16), (înv) sărăcesc (6). 40 a (D. viață) Anevoioasă, plină de lipsuri Si: sărăcan (6). 41 a (Pex) Cu evenimente puține (și puțin semnificative) Si: sărăcăcios (17), sărăcesc. 42 a Lipsit de farmec, de frumusețe, de strălucire. 43-44 smf, a (Adesea în construcții exclamative; exprimă compătimire și înțelegere plină de omenie; de obicei precedă numele determinat) (Persoană) care se găsește într-o situație grea, care este vrednic de plâns.
3. [DEX '98] SĂRAC, -Ă, săraci, -ce, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu are avere, care este lipsit de bunurile materiale necesare vieții; sărman, nevoiaș. ◊ Expr. Sărac și curat, se spune despre cei care preferă să rămână săraci (1) decât să se îmbogățească prin mijloace incorecte. ♦ (Substantivat) Cerșetor. ♦ (Despre lucruri) Care reflectă sărăcia; sărăcăcios. 2. (Despre țări, orașe) Lipsit de bunuri materiale (mai ales naturale), populat cu oameni puțin avuți. ♦ (Despre sol, terenuri) Care este puțin productiv; neroditor. 3. (Mai ales cu determinări introduse prin prep. „de”) Lipsit de..., fără... ◊ Loc. adj. Sărac cu duhul = lipsit de inteligență, de spirit; prost. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. „în”) Care posedă ceva în cantitate nesatisfăcătoare. ♦ Care este în cantitate mică, puțin, insuficient. ♦ (Despre limbă) Care are vocabular redus, care posedă insuficiente mijloace de exprimare. ♦ Fig. Lipsit de conținut; inexpresiv. Stil sărac. 4. (Despre surse de lumină) Lipsit de intensitate; slab. 5. (Despre plante, vegetație) Lipsit de vigoare, pipernicit, firav. 6. Lipsit de fast, modest, simplu; banal, mediocru. 7. (Exprimă compătimire față de cineva sau ceva) Biet, sărman, nenorocit, sărăcan. [Var.: (pop.) sireac, -ă adj.] – Din bg., scr. sirak.
4. [DLRLC] SĂRAC, -Ă, săraci, -e, adj. (În opoziție cu bogat) 1. (Despre oameni) Care nu are avere, care este lipsit de bunurile materiale necesare vieții; sărman, nevoiaș. Era odată un om sărac, sărac... n-avea nici casă, nici masă. SBIERA, P. 243. Ei erau atît de săraci, încît n-aveau după ce bea apă. ISPIRESCU, L. 174. Voinicel și sprintenel, Dar sărac ca vai de el. ALECSANDRI, P. P. 105. La omul sărac nici boii nu trag. ◊ Expr. Sărac lipit (pămîntului) v. lipit. Sărac și curat, se spune despre cei care preferă să rămînă săraci, decît să se îmbogățească prin mijloace incorecte. Mai bine să fiu sărac și curat, decît bogat și hulit de lume. ALECSANDRI, T. 65. ◊ (Substantivat) Dă-mă și dupun sărac, Numai să trăiesc cu drag. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 275. ♦ (Substantivat) Cerșetor. De-acum vor fi și ei bogați... Și vor avea și ei ce da Săracilor de-acum. COȘBUC, P. I 110. ♦ (Despre lucruri) Care reflectă sărăcia; sărăcăcios. Au trecut ani la mijloc, și viața s-a scurs liniștită în casa săracă. DUNĂREANU, CH. 9. 2. (Despre țări, orașe) Lipsit de bunuri materiale (mai ales naturale), populat de oameni puțin avuți. 3. Lipsit de..., fără. Fratele cel sărac – sărac să fie de păcate – tot avea și el o păreche de boi. CREANGĂ, P. 37. Sărac de bunuri, frumusețe și spirit. EMINESCU, N. 72. ◊ Expr. Sărac cu duhul = lipsit de inteligență, de agerime, de spirit; prost. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. «în») Care posedă ceva în cantitate nesatisfăcătoare. Legume sărace în vitamine. ▭ Văzduhul era tot mai uscat și mai sărac în aer. DUMITRIU, P. F. 10. ♦ (Despre pămînt) Lipsit de componenții care îl fac propriu pentru agricultură; neproductiv, neroditor. Pămîntul de pe dealul Stănicuțului e sărac, dă roade puține. STANCU, D. 171. ♦ Fig. Lipsit de conținut, neexpresiv. Stil sărac. 4. (Exprimă o stare afectivă, de obicei compătimire, față de cineva sau de ceva) Vrednic de milă; biet, sărman, nenorocit. Turcului nu i-i atît de Tomșa, cît de lîna pe care o tunde de pe săraca țară ca de pe-o oaie. SADOVEANU, O. VII 148. Săraci ochișorii mei, Multă lume văz cu ei, Dar nu văz oameni de-ai mei... Sărac piciorușul meu De te-ai vedea-n satul meu! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 200. ◊ (Substantivat) Dar, săracul, era în cele de pe urmă minute. NEGRUZZI, S. I 62. Cum nu i-au fost milă de bietul dobitoc?... săracul, nevinovat fiind, l-au omorît. DRĂGHICI, R. 65. ◊ (Substantivat, în expr., variind după gen, de obicei și după număr) Săracul (sau sărac) de mine (de tine etc.) = bietul de mine (de tine etc.). Să fiu chiar șchioapă, ce-i apoi? Că ce ți-e drag, tot drag rămîne! – Eu nu zic ba! Dar uite, joi Ni-e nunta, dragă, e ca mîne – Tu cum să joci? Sărac de noi! Să stai la masă-ntre bătrîne. COȘBUC, P. I 182. Na, c-am pățit-o, săracul de mine! ALECSANDRI, T. 381. Dacă nu ne-om jălui la d-ta... la cine să rîdicăm glasul, săracii de noi! id. T. I 170. ◊ (Epitetul e atribuit obiectului care pricinuiește starea de compătimire) Săracă străinătate, Mult ești plină de păcate Și n-am maică să mă cate. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 173. ◊ (Exprimă simpatie, uneori cu o nuanță de ironie) Vai sărace poloboace, de te-ai face mai încoace! CREANGĂ, A. 139. Sărac plug cu șese boi, Dragu-mi-i mie de voi! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 27. – Variante: sireac, -ă (C. PETRESCU, Î. II 130, VLAHUȚĂ, CL. 116, CARAGIALE, O. I 54), (regional) săreac, -ă (SBIERA, P. 288, ȘEZ. II 79) adj.
5. [Șăineanu, ed. VI] sărac a. 1. care n’are cele trebuincioase: oameni săraci; 2. care produce puțin: o țară săracă; 3. prost in felul său: hrană săracă; 4. vrednic de compătimire: săracul; 5. orfan: copil sărac de părinți. [Slav. SIRAKŬ]. ║ m. ce s’află în lipsă, cerșetor.
6. [Scriban] sărác, -ă adj. (vsl. sirakŭ, sărac, de unde vine și forma glumeață sireacu; bg. sîrb. sirak, orfan; rut. saraka, golan, cerșetor. V. sărman). Lipsit de cele necesare, sărman: un om sărac. Care nu produce mult, din care nu se poate cîștiga mult: pămînt sărac, țărĭ sărace. În mică cantitate saŭ lipsit de elementele necesare: o hrană săracă. Bĭet, sărman, demn de milă saŭ de ĭubire: Săracele florĭ scuturate de vînt! Săraca lume! Sărace de tine! Sărac cu duhu, smerit, modest (greșit tradus de uniĭ pin „prost”): fericițĭ ceĭ cu duhu, că a lor este împărăția cerurilor (Ev.). Sărac (orĭ) calic lipit pămîntuluĭ. V. lipit. Subst. Calic, cerșetor: un sărac la ușa bisericiĭ. Saraca’n de mine (est) saŭ îracul-de-mine saŭ rácul-de-mine (nord), strigăte de desperare serioasă saŭ glumeață îld. săroca de mine (din sărăca-mĭ de mine) saŭ săracu (în vechime: săracul) de mine, care se întrebuințează indiferent de gen de către bărbat saŭ de către o femeĭe. – În est sarac. În nord, în alintătura copiilor, salacu, bĭetu, drăguțu.
7. [DEX '09] SIREAC, -Ă adj. v. sărac.
8. [MDA2] hăracan sm vz sărac
9. [MDA2] sălac, ~ă a vz sărac
10. [MDA2] săleac, ~ă a vz sărac
11. [MDA2] seleac, ~ă[1] a vz sărac
12. [MDA2] serac2, ~ă a vz sărac
13. [MDA2] sileac, ~ă a vz sărac
14. [MDA2] sirac2, ~ă a, smf vz sărac
15. [MDA2] sireac, ~ă a vz sărac
16. [CADE] BOGAT I. adj. 1 Care are multă avere, avut, cu stare (contr. SĂRAC); proverb: nu e ~ cel ce are mult, ci cel ce se mulțumește cu puțin; – cine nu e dator e destul de ~; – decît ~ și bolnav, mai bine sărac și sănătos; familiar: putred de ~, foarte bogat ¶ 2 Care are mult, în belșug: ~ în haine și în odoare ¶ 3 Numeros, în mare cantitate: o bibliotecă ~ă ¶ 4 Mănos, roditor: pămîntul în care se vor sămăna cartoflele trebue să fie foarte ~ (ION.) ¶ 5 De mare preț, scump: hainele cele mai mîndre și mai ~e (ISP.). II. sm. Om cu stare, cu multă avere, bogătaș; proverb: nu plătește ~ul, ci săracul (sau vinovatul; – ~ul greșește și săracul își cere iertăciune; – pînă-i vine cheful ~ului, îi iese sufletul săracului [vsl.].
17. [CADE] O SANCTA SIMPLICITAS! = O, sfîntă simplicitate! Se spune de cei săraci cu duhuI.
18. [DLRLC] SĂLEAC, -Ă adj. v. sărac.
19. [Scriban] sireácu, -ca adj. tot-de-a-una articulat, pl. eciĭ, ecile (vsl. sirakŭ, de unde vine și sărac). Săracu, demnu de milă saŭ de iubire, drăguțu (în semn de admiratiune ironică): tot demagogiĭ, sireciĭ, fac fericirea țăriĭ! – Și augm. sereĭcanu (Cr.).
20. [DOOM 3] !sărac adj. m., s. m., pl. săraci; adj. f., s. f. săracă, pl. sărace
21. [DOOM 2] sărac adj. m., pl. săraci; f. săracă, pl. sărace
22. [IVO-III] sărac.
23. [DER] sărac (săracă), adj. – 1. Nevoiaș, sărman. – 2. Amărît, nenorocit. – 3. Redus, meschin. – 4. Orfan. – Var. sireac. Sl. sirakŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 326; Phlippide, II, 732; C. C. Giurescu, R. istorică, XIII, 23-43), cf. bg., sb. sirak „orfan”. – Der. sărăcan, s. m. (sărac); aracan (var. ăra, ira), interj. (vai), formă abreviată de la sărac (de mine), cf. Graur, BL, IV, 110-2; sărăcăcios, adj. (sărac, umil); sărăcesc, adj. (sărăcăcios); sărăcește, adv. (ca săracii); sărăci, vb. (a deveni sărac, a se ruina; a lăsa pe cineva fără resurse, a priva; a compătimi); sărăcie, s. f. (mizerie; lipsă, amărăciune; cu prep. de, în funcție adj., nenorocit, prăpădit); sărăcilă, s. m. (poreclă pentru un sărac; calic); sărăcime, s. f. (mulțime de săraci). Din rom. provine rut. saraka (Miklosich, Fremdw., 124).
24. [DE] SĂRAC, Gheorghe (n. 1938, sat Bălaia, jud. Bihor), tenor și cântăreț român de muzică populară și romanțe. Repertoriu folcloric autentic de cântece vechi specifice stilului bihorean, cântece tărăgănate, de șezătoare, jocuri. Stil bazat pe căldura și patosul interpretării; antologii și integrale ale romanței românești pe versuri de Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Octavian Goga, George Coșbuc.
25. [DE] BEATI PAUPERES SPIRITU (lat.) fericiți (sunt) cei săraci cu duhul – Matei, 5, 3. Expresie care se folosește ironic pentru cei care, fără a fi inteligenți, reușesc în acțiunile lor.
26. [DE] MOARA SĂRACĂ v. Moara Vlăsiei.
27. [Argou] aspirina săracului expr. (glum.) contact sexual
28. [Argou] OM SĂRAC boschetar, burețar, golan, mațe-fripte, mațe-goale, pălmaș, purice flaușat, sărăcilă.
29. [Argou] sărac cu duhul expr. (d. oameni) lipsit de inteligență / de spirit, prost.
30. [CECC] Fericiți cei săraci cu duhul… – versetul 3, capitolul V („Predica de pe munte”) din Evanghelia lui Matei. După diferite explicații date acestui pasaj, exegeții au ajuns la interpretarea că prin „cei săraci cu duhul” nu trebuie să se înțeleagă „omul prost, nătîng”, ci „omul simplu, neprihănit”. Cuvintele de mai sus sînt citate de obicei la adresa acelor oameni simpli, naivi, care izbutesc totuși să culeagă unele avantaje prin felul lor de a fi. Engels, în „Scrisori din Londra”, arată că lucrările lui Rousseau, Voltaire, Holbach, Byron, Shelley sînt citite numai de pătura de jos din Anglia. „Nici un om « respectabil » nu se va încumeta să țină pe masa lui operele acestuia din urmă, dacă nu vrea să se compromită în modul cel mai grav. Concluzia: fericiți cei săraci căci a lor este împărăția cerurilor și – mai devreme sau mai tîrziu – și împărăția acestei lumi”. (Marx-Engels, Opere, vol. I, p. 512-513). BIB.
31. [DRAM 2015] săleac, adj. – v. seleac („sărman”).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL