1. [MDA2] șipcuit, ~ă a [At: SCRIBAN, D. 1281 / Pl: ~iți, ~e / E: șipcui] (Pop; d. pereți sau tavane de lemn) Acoperit cu șipci1 (1) bătute paralel, la mică distanță una de alta, ca să se prindă muruiala.
2. [MDA2] șipcui vt [At: SCRIBAN, D. / V: (reg) ~pțui / Pzi: ~esc / E: șipcă1 + -ui] (Pop) 1 (C. i. pereți sau tavane de lemn) A acoperi cu șipci1 (1) bătute paralel, la mică distanță una de alta, ca să se prindă muruiala Si: (reg) a șipci, a șpraițui (3), a șușăli. 2 (Rar) A împrejmui cu șipci1 (1).
3. [MDA2] șipțui v vz șipcui
4. [DLRLC] ȘIPCUI, șipcuiesc, vb. IV. Tranz. A bate șipci; a îngrădi cu șipci.
5. [DLRM] ȘIPCUI, șipcuiesc, vb. IV. Tranz. A bate șipci; a îngrădi cu șipci. – Din șipcă.
6. [Scriban] șipcuĭésc v. tr. (d. șipcă). Acoper cu șipcĭ: tavan șipcuit.
7. [DOR] șipcuit adj. m., pl. șipcuiți; f. sg. șipcuită, pl. șipcuite
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL