1. [MDA2] șenlic sn [At: NECULCE, L. 129 / V: (reg) șanlâc, șănec, șănlâc, șinlăc, șinlec, șin~ / Pl: ~uri / E: tc șenlik] (Înv) Manifestație publică de veselie, cu salve de puști și de tunuri.
2. [Scriban] șenlíc și (maĭ des) șinlíc n., pl. urĭ (turc. șenlik). Sec. 17-18. Manifestațiune de bucurie pin cîntece orĭ detunăturĭ. – Și -lec, -lîc.
3. [MDA2] șanlâc sn vz șenlic
4. [MDA2] șănec sn vz șenlic
5. [MDA2] șănlâc sn vz șenlic
6. [MDA2] șinlăc sn vz șenlic
7. [MDA2] șinlec sn vz șenlic
8. [MDA2] șinlic sn vz șenlic
9. [Scriban] șinlíc, V. șenlic.
10. [DER] șenlic (-curi), s. n. – Sărbătoare, jubileu, petrecere. Tc. șenlik (Tiktin). Sec. XVII, înv.
11. [DLRLV] ȘENLIC s.n. (Mold., ȚR) Manifestație publică de veselie, cu salve de puști și de tunuri. A: Și-ndat. . . gătiră pușcele și surleli să facă Constantin-Vodă șenlicu de bucurie. NECULCE. Se face șinlăc de slobozirea a toate tunurile. GHEORGACHI. S-au bucurat cu totii, făcînd si domnul mare șinlec. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; cf. IM 1754, 143v, 144r. B: L-au îmbrăcat cu caftan, și șăzînd în scaun, făcîndu-să șănlic cu pușcili și cu tunurile după obicei. R. POPESCU. S-au născut împăratului un cocon, pentru care iar au făcut șenlic. IM 1730, 203r; cf. IM 1730, 203v. Variante: șănec (PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU), șănlîc (R. POPESCU; IM 1754, 143v, 144r, șinlăc (GHEORGACHI), șinlec (PSEUDO- E. KOGĂLNICEANU). Etimologie: tc. șenlik.
12. [DLRLV] ȘĂNEC s.n. v. șenlic.
13. [DLRLV] ȘĂNLÎC s.n. v. șenlic.
14. [DLRLV] ȘINLĂC s. n. v. șenlic.
15. [DLRLV] ȘINLEC s. n. v. șenlic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL