Definiție și ce înseamnă singuruț

1. [MDA2] singuruț, ~ă a [At: GR. S. VII, 16 / Pl: ~i, ~e / E: singur + -uț] (Mar; hip) 1-2 Singurel (1-2).

2. [DAR] singuruț, -ă, adj. (reg.) singurel.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] singurior, ~oară a [At: CIHAC, I, 255 / Pl: ~i, ~oare / E: […]
1. [MDA2] singurit, ~ă [At: VĂCĂRESCUL, GR. 20/2 / Pl: ~iți, ~e / E: singur […]
1. [MDA2] singuriu, ~ie a [At: SFC VI, 77 / Pl: ~ii / E: singur […]
1. [MDA2] singuriță a [At: CADE / Pl: ~țe / E: singur + -iță] (Trs; […]
1. [DEX '09] SINGURĂTATE, (2) singurătăți, s. f. 1. Faptul de a fi singur (1); […]
1. [MDA2] singurățit, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 126v/17 / Pl: ~iți, ~e […]
[MDA2] sinhariticon s [At: (a. 1787) GÁLDI, M. PHAN., 253 / Pl: ? / E: […]
1. [MDA2] sinhorisis s [At: CANTEMIR, I. I. I, 132 / V: sunhorisin sm / […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro