Definiție și ce înseamnă singurit

1. [MDA2] singurit, ~ă [At: VĂCĂRESCUL, GR. 20/2 / Pl: ~iți, ~e / E: singur + -it] 1 a (Înv; d. lucruri, locuri, arbori etc.) Singuratic (4). 2-3 sn, a (Șîs nume~) Singular (1-2).

2. [Scriban] singurít, -ă adj. Vechĭ. Rar. Singuratic. S. n. Sec. 19. Gram. Singular.

3. [DAR] singurit, -ă, adj. (înv.) 1. (despre lucruri, locuri, arbori) răzleț, singuratic. 2. (în sintagmă) nume singurit = singular.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] SINGENETIC, -Ă, singenetici, -ce, adj. (Despre mineralele din rocile sedimentare) Care s-a […]
1. [DEX '09] SINGENEZĂ s. f. Stadiu în evoluția rocilor sedimentare corespunzând timpului de formare […]
1. [DEX '09] SINGHALEZ, -Ă, singhalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. […]
1. [DEX '09] SINGHALEZ, -Ă, singhalezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. […]
1. [MDA2] singhilie sf [At: (a. 1702) IORGA, S. D. XIV, 9 / V: sigilion […]
1. [MDA2] singhilie sf [At: (a. 1702) IORGA, S. D. XIV, 9 / V: sigilion […]
[DER] singif (-furi), s. n. – Margine, capăt. Tc. sincef (Șeineanu, III, 109). Sec. XVII, […]
1. [MDA2] singir sn [At: DIONISIE, ap. ȘIO II2, 130 / V: sân~, zi~ / […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro