1. [MDA2] singurie sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX / Pl: ? / E: singur + -ie] (Îvr) Singurătate (1).
2. [MDA2] singuriu, ~ie a [At: SFC VI, 77 / Pl: ~ii / E: singur + -iu] (Reg; d. ființe) Singuratic (1).
3. [DAR] singurie s.f. (înv.) singurătate.
4. [DAR] singuriu, singurie, adj. (reg.; despre ființe) singuratic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL