1. [MDA2] singlit sn [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 123r/27 / Pl: ~iți / E: ngr σύγκλητος] (Înv) Sfat (11).
2. [Scriban] singlít n., pl. urĭ (ngr. singlitos, vgr. sýgkletos, „chemat la un loc”, d. 4kaléo, chem. V. paraclis). Sec. 18 – 19. Senat.
3. [DER] singlit (-turi), s. n. – Senat. Gr. σύγϰλητος (Tiktin). Sec. XVII, înv. – Der. singlitic, s. m. (înv., senator, consilier), din gr. συγϰλητιϰός.
4. [DLRLV] SINGLIT s.n. (Mold., ȚR) Sfatul țării, senat. A: I-au ieșit în [în]tîmpinare împăratul cu tot singlitul. DOSOFTEI, VS. B: Aduna iar tot singlitul . . . și pe Constantin l-au pus împărat. PAN., 5v; cf. PAN., 5r, 7r. Etimologie: ngr. sínclitos. Vezi și singlitic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL