1. [DEX '09] SIMFONIC, -Ă, simfonici, -ce, adj. 1. (Despre creații muzicale) Care aparține simfoniei (1), privitor la simfonie; care are însușirile simfoniei. ♦ (Despre orchestre, formații etc.) Care execută simfonii (1). 2. Fig. Armonios, melodios, plăcut (ca o simfonie 1). – Din fr. symphonique.
2. [MDA2] simfonic, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / V: (rar) sinf~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr symphonique, it simfonico] 1-3 a (D. creații muzicale) Care aparține simfoniei (1-3). 4-6 a (D. creații muzicale) Privitor la simfonie (1-3). 7-9 a (D. creații muzicale) Care are însușirile simfoniei (1-3). 10-11 a (D. orchestre, instrumentiști etc.) Care execută simfonii (2-3). 12-13 a (D. orchestre, repertorii, spectacole muzicale) Care are în program simfonii (2-3). 14 sn (Mpl) Concert de muzică simfonică (1). 15 sn (Mpl) Creație simfonică (1). 16 a (Fig) Care produce efecte sonore, vizuale etc., melodioase, agreabile, amintind de o simfonie (1) Si: armonios, plăcut. 17 av În mod armonios și agreabil, amintind de o simfonie (1).
3. [DLRLC] SIMFONIC, -Ă, simfonici, -e, adj. Care ține de simfonie; cu însușirile simfoniei. Postul de radio transmite o excelentă muzică simfonică. STANCU, U.R.S.S. 153. ◊ Fig. Prin valuri spumegoase ce-n giuru-i se alină, Cîntînd o melodie simfonică, marină, Ajunge Lia grabnic la insula dorită. ALECSANDRI, P. III 317. ◊ (Adverbial) O introducere muzicală... ar trebui să expună simfonic toate ideile din piesă. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 499, 4/2. (Fig.) E trist!... pe masă arde o candelă albastră și viforul, simfonic, îmi cîntă la fereastră. DEMETRESCU, O. 57.
4. [DN] SIMFONIC, -Ă adj. 1. De simfonie; care are însușirile simfoniei. ◊ Poem simfonic = compoziție instrumentală avînd un program cu caracter narativ, liric sau dramatic. 2. Armonios, plăcut (ca o simfonie). [< fr. symphonique].
5. [MDN '00] SIMFONIC, -Ă adj. 1. care aparține simfoniei; cu însușiri de simfonie; o poem ~ (și s. n.) = compoziție instrumentală având un conținut cu caracter narativ, liric sau dramatic. 2. (fig.) armonios, melodios. (< fr. symphonique)
6. [MDA2] sinfonic, ~ă a vz simfonic
7. [DCR2] vocal-simfonic, -ă adj. (muz.) Care se cântă cu vocea și cu orchestra simfonică ◊ „Compozitorul a făurit un limbaj care a încorporat stilului vocal-simfonic elementele cântecului de masă până la fuziunea deplină.” I.B. 10 V 61 p. 3 (din vocal + simfonic)
8. [Scriban] *sinfónic, -ă adj. (d. sinfonie. V. caco- și eŭ-fonic). Relativ la sinfonie, de sinfonie: concert sinfonic. Adv. cu sinfonie.
9. [DOOM 3] simfonic adj. m., pl. simfonici; f. simfonică, pl. simfonice
10. [DOOM 2] simfonic adj. m., pl. simfonici; f. simfonică, pl. simfonice
11. [DTM] tablou simfonic v. programatică, muzică.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL