1. [MDA2] sinecologie sfs [At: DN3 / E: fr synécologie] Ramură a ecologiei care se ocupă cu studiul asociațiilor organismelor vegetale sau animale.
2. [DN] SINECOLOGIE s.f. Ramură a ecologiei care se ocupă cu studiul asociațiilor organismelor vegetale sau animale. [Gen. -iei. / < fr. synécologie].
3. [MDN '00] SINECOLOGIE s. f. ramură a ecologiei care studiază asociațiile organismelor animale sau vegetale. (< fr. synécologie)
4. [DETS] SINECO-2 „asociație, comunitate”. ◊ gr. synoikos „care locuiește împreună” > fr. synéco-, engl. id. > rom. sineco-. □ ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul condițiilor ecologice ale asociațiilor organismelor animale sau vegetale.
5. [DE] SINECOLOGÍE (< gr. syn „împreună” și ecologie) s. f. Parte a ecologiei care studiază comunitățile de plante și animale (biocenoze), relațiile reciproce dintre indivizii care intră în alcătuirea biocenozelor și relațiile biocenozelor cu mediul înconjurător, spre deosebire de autoecologie, care studiază acțiunea factorilor mediului înconjurător asupra unor organisme individuale. V. și ecologie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL